ca o pasăre oarbă în somn

pe mal pescarul în întregime gol, semănând foarte bine la trup cu un zeu
păstra liniștea, aștepta delfinii să-i cadă în cârlig, femeia se apropie
neștiind dacă să înceapă să-l lovească cu tocurile sau să-l sărute pur și simplu,
așa că începu desfăcându-și picioarele și îmbrățișându-l între coapsele ei
care păstrau urme de sânge de la ultima dezvirginare,
pescarul însă nu se întoarse și își închipui că nu-i va vedea niciodată fața,
așa că vru să-l absoarbă în uterul ei cu pereți cu alge verzi

ceva mușcase momeala și fugea cu cârligul înfipt în buze,
pescarul tresări ca o pasăre oarbă în somn
și își dădu seama că picioarele femeii îl înconjurau din nou
cu toată dragostea lor, desfăcu sacul cu lame de coase și puse mâna pe una din ele,
întâi o șterse pe pielea ei și apoi se eliberă mângâindu-i coapsele
ca să poată intra în apă după următorul vânat