Între trupurile noastre
apăruse distanța.
Încercam să ajung la tine.

Mă detașam de forma mea
cu multă ușurință.

Carnea rămânea sub tutela
sângelui,
agale se mișcau toate.
Locașul meu hrănit
de aceste organe pulsatorii
își refacea celulele.

Îmi spuneau: aceasta-i somnul!
Lăsam totul așa. . .
pornind spre tine.
Neștiind unde ești
mă foloseam doar de lumină.

Erai amestecat într-un spirit
în curs de evoluție
cu mai mult de cinci generații
sub noi.
Sosirea mea vă perturbă câmpul
iar trupurile încleștate
se despărțiră incluzând spasmotic
cunoașterea acestei lumi.

Hăul se rotea cu mine.
Nu aș fi crezut
că în afară locașului meu
port durere.