Coșmarul se plimbă pe străzi în cârje de imagini diforme,
Se strecoară în minți necontrolate, seci și distruge visul diurn,
Modelează materia rațiunii într-un concept bolnav pictat în avortoni de norme
Și iese într-o umbră încarnată intr-un zombi taciturn.

Visu-și caută arealul destrămat de interferențe umane
Și-l găsește prăbușit sub ochii ce pipăie o lume de coșmar retroactiv
Ce crește invers din visul zero încarnat în pruncul diform
Spre infinitul de spectre ce populează o idee malefică cu un obsesiv activ.

Strada cocoșată de mașini cu rotile – mâini de cauciuc
Ce sapă-n carnea cu piele de bitum gropi de pojar,
Se târăște pe corpul murdar al orașului ca un coșmar caduc
Și intră pe o alee arzându-și mâna în spuză de gunoaie – coșmar în jar.