noaptea
părăsește satul
se scurge sub gheara unei rădăcini
tresărind

bruma vindecă rănile pământului
de stelele căzutele
între ferestre necolindate de vrăbii
fărâme de pâine

timpul întrebând un bătrân
de unde să înceapă ziua ce vine
peste un plop
aproape uscat de propria umbră