pe noptiera ceasul se inmoaie
si plictisit din el se scurge timpul
sub carnea boltii bantuie o ploaie
flamanda, zarea mesteca nisipul

prin nonsalanta lucrurilor simple
taceri de foc renasc din ochii fameni
cu pasari de neon in loc de tample
imi port si eu cadavrul printre oameni