nu ploua
prieteni avem
orga suna trist in capela
chemind orizonturile spre mine
nu ploua
prieteni avem inca
zilele se coboara in toamna
cu tristetea miinilor tale acoperi urmele de soare
dinspre intrarea in capela
se aud zgomote de pasi
sint oameni cuminti
privind imprejur cu inexplicabila graba
supusi sunetelor si totusi pregatiti
zimbetul lor insoteste gravitatea unei fugi
la fel de firesc cum gazela
ocoleste spinii pentru a-si pastra intacte
bucuria si puterea de-asi hrani puii…
urmezi lumina ce izvoraste din capela
pregatit sa intirzii in sunet mult peste ora tirzie

intelegi acest geniu al exuberantelor furisate
ca pe o insiruire de sunete
lasate sa alunece anume
spre tine… esenta!