Dora de Mircea nu suportă convenționalul în poezie .Poezia sa este facută constant din jocuri de limbaj ,invenții diverse,cuvinte create de ea,cu efecte comice uneori negre ,cu o atitudine insolentă insolită.
Pe coperta interioară citim analiza criticului Valentin Tașcu care apreciază "rostul poeziei sale de a trata aceste tulburări cu o jucată indiferență ,de a le devaloriza,tocmai pentru a nu fi supuse banalizării .Din această cauză ,procedeele sunt tăioase,aproape seci,mimând o delicată mânie ".
Ideile par simple ,se aliniază ,curg într-un mod natural ,fără exagerări inutile de ton.
Poeta utilizează rime si ritmuri diverse dar refuză un aer simandicos .Umanism surâzător ,o tușă « à la Jacques Prévert »dar și influențe diverse de curente literare de avangardă(suprarealism,onirism,dadaism etc...)
Tehnicile utilizate ,tipice acestor curente care au împrospătat poezia,i-au forțat limitele,au impus surpriza,revolta și imaginarul cât mai departe cu putință sunt doar « vizitate » în fugă de o poetă care se vrea « diferită »,pariu simpatic cu propriile limite . BILET (pentru i)
Sunt rochia ta
explicită
întinsă
la uscat
uitând
să-mi acopăr
picioarele
din iarbă

Poeta are o foame de cuvinte și de stări indisciplinate ,are instinctul spunerii directe,nu este consumatoare compulsivă de metafore,imagini,adjective pe care le vede precum niște zorzoane inutile,ea elimină sistematic stereotipurile .
Poezia sa este vie ,în perpetuă mișcare ,elimină fixitatea rigidă ,a unei lecturi facile"mură în gură",m-a tulburat enorm.