Trăiesc un coșmar: nu mi-a mai făcut nimeni dragoste în ultima vreme. Să vă povestesc...
"răsalalterisară" mă uitam la televizor, la știri - fără să-mi dau seama mă simțeam ca un castravete majoritar supereducat de televiziuni (de toate, mânca-le-aș), după ce le-am păpat toți indicii de audiență!
Din nebăgare de samă nu schimb posturile și îmi vine Mircea Badea, dragii mei!
Am ațipit fără o hotărâre prealabilă. După o oră, ori două, mă trezesc și dau iară pe post peste Mircea Badea, dar în calitate de "interpret politic" - de astă dată adorm repede.
Dimineață, la 6, îmi sună ceasul cu vocea lui. Cum cu a cui? Cu-a lui Mircea Badea. Da, dar cu vocea lui de pamfletar.
... mă amăgesc și eu făcând cafeaua, mă-nvârt prin casă, hrănesc pisicile, mă mut în camera aialaltă și... la 9 fix, pac! vocea inimitabilă a lui Mircea Badea pe televizorul din odaia asta.
Intru la gânduri, negre - televizorul ăsta e negru, ăla din dormitor e argintiu: Mircea Badea nu doarme, nu mănâncă, nu se spală, face doar naveta între vocea de pamfletar și aceea de interpret politic oare?

Mi-e limpede și clar: arunc pe geam televizoarele astea și îmi iau unul singur, un "LCD fără Mircea Badea".