În fiecare zi beau altă cafea. Nu de năzuroasă, de fițoasă sau de superstițioasă ce aș fi. Dar ce-nseamnă altă cafea?
Uite, acum câteva zile am băut cafeaua cu bucățele de șuncă...Mi-am rezolvat și lunch-ul cu ocazia asta. A doua zi am servit-o cu iaurt integrat; mmmmm, n-a fost chiar așa rea, numai că dădeam de bucățele de ananas la fiecare-nghițitură. Mai apoi, m-am trezit cu niște bobițe mici, albe, rotunde. Nu m-am prins ce sunt până nu le-am gustat: erau de la scârțâitoarea cu care ne venise ambalat noul calorifer (polieti..., polipropi... cum îi zice, d-aia de-o frecam de zidul blocului, când eram mici și ne făceam bărcuțe pe care le puneam să plutească pe bălțile din fața scării, după ce ploua mai tare)
Deunăzi i-am scos – hocus-pocus!- ceasul lui Mihai din cana mea, plină-ochi cu zeamă clocotită- un Casio, cadou de la mine, la doi ani de la căsătorie. Acu-i în lada cu jucării a puiului.
Scriu și nu mă pot abține să hohotesc încet, înfundat- doarme puiul meu- uitându-mă la scoica asta (săptămâna trecută am fost la plajă) și la cei doi melci, numai cochiliile, slavă Domnului!, pescuite cu lingurița din cană.
Dragul de Tudorel! Îmi face zilnic viața o surpriză. Nu contează gustul, ci intenția.
Să crești mare, puiule!:-)))