Vedeam cum ti se scurge fata printre degete. Atunci m-am aplecat si am inceput sa ti-o adun usor in causul palmei mele. Aveai un chip lichid, trebuia sa suflu ca sa i se lipeasca picaturile si sa pot sa le culeg.
Am incercat sa gust una. Doamne, cat puteau fi de dulci. Nu ma mai saturam, incepusem sa le sorb cu pofta. Ma jucam cu degeteel prin bucatelele tale de chip, ma jucam cu ele pe buze.
Ma opresc. Ce facusem? iti inghitisem tot chipul. Ma cuprinse o fericire atat de arzatoare, incat m-a rastignit in tarana. Nu ma mai puteam ridica, abia trageam pana si de pleoape ca sa le deschid.
Incepu sa picure cu gheata si petale. Atunci mi-am dat seama ca tot tu erai. Tu erai si in mine, erai si in petale si in gheata. Nu ma lasai sa-mi trezesc irisul ciocolatiu pentru a te pastra in umbra lui. Nu voiai sa te lepezi de sub si de deasupra epidermei mele, voiai sa o aperi din toate partile, sa o sufoci cu un sarut de flacara de inger pe piele de argint rece.
Ajunsesem sa ne contopim. Ajunsesesi sa impregnezi nisipul din care eram facuta. Flacara de inger in sfarsit evapora argintul rece...