Simt Crăciunul acesta abrupt, așa din scurt... Poate e de vină ploaia, poate energia risipită de aiurea, poate prea multe griji inutil rumegate... Poate neputincioasa bătrânețe a alor mei părinți, poate prea iresponsabilă tinerețe a copiilor mei... amestecate gânduri agresive... și eu o neliniște continuă. Cum să mă împart, vreau oare să mă împart... aici e problema... mi-e dor de mine și nu mai am loc de problemele altora...chiar dacă aceștia toți sunt familia mea... Abia respir... o răceală urâtă nu-mi dă pace... și telefonul sună... și, al naibii telefon dacă o să-l bag în seamă.
O să dau drumul la apă, intru în cadă și mâine poate o să răspund la telefon.

Sunt ciufută și azi... Frecat oale, pereți cu fainață, dracu m-a pus... dacă erau văruiți era mult mai simplu... geamuri, praf... sarmale, piftii, cârnați... bașca deserturile și alte alea... Să fiu optimistă, să privesc partea plina a paharului... nu ma mai doare capul și nasul nu mai curge rebel... sunt apta de tot tămbălăul acesta festin... munca pe brâmci pentru două zile de musafiri... În fiecare an îmi propun să o întind de acasă, dar fiind o fire cu degete răschirate, corectă cu statul care îmi ia cu două mâini ce-mi dă cu una... mă trezesc falită și adio pofta de plecat de acasă... și după ce miros toate soluțiile de curățat, toate mirosurile mâncărurilor pe care le pregătesc îmi piere orice poftă de mâncare--- abia înspre revelion mi se deschide apetitul... dar să fiu optimistă,,, cerul e gri, a plouat toată noaptea și afară și în casă pe hol... reparații inutile costisitoare... și tavanul ca o frescă... da ma străduiesc să fiu optimistă... cică dacă îți masezi circular creștetul capului și apoi îți tragi singur trei palme în același creștet te apucă zâmbitul instantaneu... așa o fi... dar parcă n-am chef de automângâiere și nici nu-mi vine să ma iau la palme. Văd eu ce motiv de rânjet găsesc... pâmă atunci la treabă.