O mare de oameni se plimbă pe străzile marelui oraș. Bărbați și femei avansează cu pași repezi, haotic, încercând să nu se lovească între ei și eschivând cu dexteritate obstacolele urbane, mașinile, bălțile. Între timp, de pe terasa unui bloc cineva observă scena cu o armă în mână. Îi examinează individual pe trecători încercând să le ghicească ocupațiile, care le sunt gusturile și necesitățile sau dacă au familie. Își caută cu profund profesionalism viitoarele victime ascunse în mulțime. De obicei preferă subiecții care arată o mai evidentă nefericire. Niciodată nu alege copii și, cu câte o mică excepție, nici bătrîni. Cînd i-a detectat, țintește rapid și trage repetat. Două persoane se opresc întotdeauna din cauza impactului însă din păcate una din ele nu coincide mereu cu ținta vizată. O dată în plus, nu mai e cale de întors, dauna e provocată. Dar trăgătorului nu-i pasă. Știe că, oricum, nu contează. E imposibil să nimerești precis dacă lumea se mișcă așa, ca nebuna, fir-ar ale naibii de vremuri, se justifică rapid Cupidon în timp ce-și pregătește o altă săgeată.