La început era un fior înghețat care-mi traversa spatele în creierii nopții. Apoi veni un moment în care am început să fiu sigur că era ceva sub pat dar strigătele îmi paralizaseră și ele de atâta teamă. Atunci stăteam nemișcat, ascuțindu-mi simțurile și calculând de câți pași aveam nevoie de la mine până în camera părinților. Cu timpul am învățat să aud murmurul nopții, să-mi dau seama că niște gheare îmi zgârie patul de dedesubt și că un cor de voci guturale le face companie de acolo, de jos. Într-o noapte m-am hotărât să mă înarmez cu o lanternă și să le înfrunt. Mă așteptau cu lapte cald și cu biscuiți cu unt, cred că știau că îi ador. Era incredibil felul în care foloseau la maxim spațiul restrâns de acolo, de jos. Mi-au spus glume cu ciorapi, picioare și papuci și am râs împreună, ba chiar mi-au dat sfaturi despre cum să fiu mai bun la matematică și fizică. Cu trecerea timpului, ne-am împrietenit foarte tare și le-am propus să-i ajut să cucerească Pământul. Au refuzat, iau totul cu mult calm. Mi-au spus că de moment avansează conform planului stabilit în galaxia lor. Le place să cucerească totul pat după pat, casă după casă.