Mă suspectez că sunt pe punctul de-a mă transforma în vampir. Am din ce în ce mai multe simptome, cum ar fi că încep să urăsc ziua și să iubesc noaptea, mă deranjează crucile, nu mai mănânc usturoi și, mai presus de toate, mi-a apărut imensa poftă de-a mușca un gât, dar nu oricare ci gâtul lung, bronzat, apetisant al Corinei. În totală beznă, din dormitorul meu, ascuns de storuri și draperii groase, o văd în fiecare dimineață foarte devreme cum vine și deschide micul chioșc de presă la care lucrează. Îmi imaginez dinții înfipți în frumusețea aia de gât, îi aud gemetele de durere și, deopotrivă, de plăcere, de satisfacție de-a mă simți atât de pasional, îi simt mirosul, strâng și mai tare buzele pe carnea ei fragedă și imediat simt gustul sărat, roșu și cald al voluptății. Nu mai am răbdare, cred că la noapte mă pregătesc s-o prind când sosește la chioșc. Sper să-i placă, cum demonstrează și în patul nostru, acasă, de zece ani de când sîntem căsătoriți, dar de la femei nu se știe niciodată la ce te poți aștepta.