Mi-ai pierdut privirea, ți-am pierdut credința…s-a ridicat un zid mult prea solid pentru a mai putea fi trecut de cuvânt. Și totuși, fiecare se lovește de el, crezând că este mai luminos decât celălalt…te pierzi, nu îți pasă, cum nici pe mine nu mă mai apasă decât un scrum de tăcere…
Zăpada se ridică deasupra cerului, greierii cântă ploii, iar zidul se dărâmă, ruine…printre ruine…și cuvintele prind culoare, în zbor. Și vom zbura printre creștini și atei, cu ei, iar credința nu va fi decât tăcerea ce bântuie în credință.