- Ai vrea sã-mi iei un interviu, deci... zise Dumnezeu.

- Dacã ai timp... i-am raspuns. Dumnezeu a zâmbit.

- Timpul meu este eternitatea... Ce întrebãri ai vrea sã-mi pui?

- Ce te surprinde cel mai mult la oameni?

Dumnezeu mi-a rãspuns:

- Faptul cã se plictisesc de copilãrie, se grãbesc sã creascã...., iar apoi tânjesc iar sã fie copii; cã îºi pierd sãnãtatea pentru a face bani......iar apoi îºi pierd banii pentru a-ºi recãpãta sãnãtatea

Faptul cã se gândesc cu teamp la viitor ºi uitã prezentul, iar astfel nu trãiesc nici prezentul nici viitorul;cã trãiesc ca ºi cum nu ar muri
niciodatã ºi mor ca ºi cum nu ar fi trãit.

Dumnezeu mi-a luat mâna ºi am stat tãcuþi un timp.

Apoi am întrebat:

- Ca pãrinte, care ar fi câteva dintre lecþiile de viaþã pe care ai dori sã le înveþe copiii tãi?

- Sã înveþe cã dureazã doar câteva secunde sã deschidã rãni profunde în inima celor pe care îi iubesc.....ºi cã dureazã mai mulþi ani pentru ca acestea sã se vindece; sã înveþe cã un om bogat nu este acela care are cel mai mult, ci acela care are nevoie de cel mai puþin; sã înveþe cã existã oameni care îi iubesc, dar pur ºi simplu încã nu ºtiu sã-ºi exprime sentimentele; sã înveþe cã doi oameni se pot uita la acelaºi lucru ºi ca pot sã-l vadã în mod diferit; sã înveþe cã nu este suficient sã-i ierte pe ceilalþi ºi cã, de asemenea, trebuie sã se ierte pe ei înºiºi.

- Mulþumesc pentru timpul acordat....am zis umil. Ar mai fi ceva ce ai dori ca oamenii sã ºtie?

Dumnezeu m-a privit zâmbind ºi a spus:

- Doar faptul cã sunt aici,
întotdeauna.