noaptea asta e altfel. tăcută. plânsă.
se agață cu amândouă infiniturile de tâmplele mele și cade în gol...
în urma ei o lacrimă ca o dâră argintie.
numai bună de rană adâncă pe suflet.

"fluturii trăiesc doar o zi!"

plâng. pentru prima dată plâng interzis și râd din suflet fără gratii.

- nu mă privi. sunt caraghioasă așa și timpul trece.îmbrățișează-mă!
- dar praful de pe aripi...?
- lasă-l! nu mai are importanță dacă atunci când îmi mângâi aripile îmi ștergi zborul.
oricum zborul fără tine nu mai are nici un rost.

te privesc. plângi. plângi și râzi deopotrivă atigându-mi aripile oftând. sfâșii știai?
nici nu mai știu dacă dincolo de vis te-am cunoscut vreodată. nici nu vreau.
tremur. tremuri și tu.
doi goi tremurând în noaptea care s-a sinucis.
unul cu altul. unul în altul. unul altuia. îmbrățișați.

- iubitule...mâine?
- iubito ai uitat? repetă după mine...
"fluturii trăiesc doar o zi!"

"FLUTURII TRÃIESC DOAR O ZI!"

= eu dac-am trecut pe lângă ziua aceea? =

tăcere! se aude un glas de undeva. tac.
în noaptea asta se roagă Dumnezeu!
e prea multă liniște!!!