Ciulinii, bălăriile în general,sunt de multe feluri, dacă or avea vreunul, și asta oricât ar scrie și ar alcătui unii ierbare, cataloage ori compendii agronomice...
Þarcul municipal al statuii zeiței Ceres, înalta de un cat si jumatate, se-nvecina acum 300 de ani, dacă nu cumva se și suprapunea, cu vatra așezării Vaideei, cand numai popii știau a scrie, consemnată în documente uneori legat, iar alteori dezlegat...
Pe rînjitul slobozean nu l-a dat niciodată afară din casă spiritul civic, însă locul menționat radiază cu adevărat dacă nu seninătate, cel puțin o anumită certitudine
a rulajului cotidian...și chiar este resimțit ca atare...
Apropos de itinerariile zilnice, primăvara lui 2008 a semnificat pentru cursa Slobozia-Cosâmbești o efuziune cotropitoare- înspre asfalt- a mușețelului și a scaiului, înalte ambele cât o umbră, una adultă și voioasă...
Același cer prezent însă, de către piersicile rurale, în general adaptabile și puțin pretențioase, cel puțin soiul acesta, nu a fost receptat, ori poate solul nu a vrut,
ca prietenos, pielicica dânselor neavând chef de noi...

[pt. Revista a consemnat CIORIC]