agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | ÃŽnscrie-te | ||||
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
||
![]() |
![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() | |||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
![]() |
|
|||||
![]() |
agonia ![]()
■ Balada refuzatului NA UN DA - în epură ![]()
Romanian Spell-Checker ![]() Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2008-12-28 | |
''nebuni sunt doamne visatorii''?
E inca noapte shi zorii sunt departe, caii simt ca azi ne vor duce departe , shi bat nerabdatori din copitele potcovite de argint.sunt treaz shi-tzi privesc , chipul dulce ce-mi improspateaza viatza,nici nu shtii ca eshti in mine ,tu dormi shi sufletul meu parca e la sfirshit de drum caci te privesc shi cu-n sarut eu te trezesc.iar tu incet abia tresari. e o suferintza de demult?.cu suflet cald cu dorul viu, te iau in bratze shi te trec in alta lume de taceri ,de mangaieri ,de foc aprins shi stins de tine caci diminineatza incet vine ne cheama -tu auzi cum striga? luam caii shi pornim ,e noapte-zi dar soare nu-i,va rasari cind suntem acolo-n locul tainic cind caii vor simtzi shi se vor oprii.alergam caii ,aburul obosirii lor ne incita mereu shi mereu spre departari. copitele lor bat pamintul tulburind colbul drumeagului shi daca uscaciunea pamintului era udata de ploaie ,pamintul nici nu s-ar vedea din departari ca trecem noi shi caii noshtri , da se lumineaza incet shi ceatza care acopera padurea spre care mergem incepe sa se ridice ,semn ca soarele nu mai doarme , el shia inceput inaltzarea.caii se opresc....adulmeca ..simt oare primejdia?...shi noi ne intrebam e oare primejdia ceea ce i-a oprit din alergare? nu, au pornit din noi shi curind copitele lor calca pamintul reavan de frunze moarte shi ramuri cazute trosnesc sub apasarea loc.se vad mestecenii in departare shi shi da, da cai shtiu curind opresc sunt abositzi dar nu sunt trishti ci dimpotriva ne simt ca noi traim o vraja. scot aburi ,shi necheaza de parca ne-ar chema soarele ......de parca -l anuntza pe cel ce zodii imparte ca noi suntem aici........... slobozim caii shi cautam mushchiul copacului ,acel mushchi care ne arata nordul sufletului nostru in padurea de trairi ce vor urma. e roua, e verde crud,shi noi abia ne tragem sufletul... se lumineaza curind ,e frigushor placut,curind soarele ne va incalzi ,de mai aveam nevoie de caldura lui caci suntem flacari vii,saruta-mi fruntea shi imbata-te cu gindurile mele caci sunt ca vinul,vechi shi bine pastrat, eu am sa culeg un pumn de roua shi pe frunte -tzi ashtern un strop, de nu se va topi pina le buze eu le sarut adinc shi dureros. e raza de soare ,cea care ne este martor,la prima dimineatza de amor,in scinteieri de soare shi in iarba.......... de ar fi sa fie adevarat vom fi nemuritori
|
||||||||
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
|||
![]() | |||||||||
![]() |
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | ![]() | |||||||
![]() |
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate