agonia
english

v3
 

Agonia.Net | Policy | Mission Contact | Participate
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Article Communities Contest Essay Multimedia Personals Poetry Press Prose _QUOTE Screenplay Special

Poezii Rom�nesti - Romanian Poetry

poezii


 
Texts by the same author


Translations of this text
0

 Members comments


print e-mail
Views: 854 .



Bianca
prose [ ]

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
by [che ]

2009-02-19  | [This text should be read in romana]    | 



S-a așezat pe fotoliu, s-a uitat lăsîndu-se pe spate la rombul din mijlocul tavanului, a scos o scobitoare înfiptă-n fotoliu și și-a băgat-o-n strungăreața in formare. Și-o înfingea cu plăcere între incisivii de pe maxilarul inferior, pînă cînd simți gustul sîngelui, schimbîndu-și atunci poziția scobitorii pînă la următoarea limită. Îi plăcea mult, o făcea de cînd se știa. Dinții de iepure din față îi erau distanțați, așa că nu putea să-și înfingă o scobitoare între ei și apoi să simtă durerea jucîndu-se cu vîrful ascuțit, dar făcea asta în spațiile dintre ceilalți dinți. Asculta muzică și o aștepta să vină de la școală. Acum va avea curajul să facă ceea ce voiau amîndoi. Nu se va opri doar la masajul care o făcea să rîdă, nici nu va juca Need for Speed ținînd-o pe piciorul lui drept, sau s-o sărute pe unde apuca atunci cînd se arunca asupra lui extaziată de-o întîmplare din SIMS. Acum știa că va fi mai mult, doar nu știa încă ce. Se gîndea la multe, îi era teamă de reacția ei, cu toate că din prima zi cînd a venit voia să fie cel puțin văzută dezbrăcată.
A venit cu hainele din bucătărie, unde i le lăsase maică-sa, și s-a schimbat în spatele meu. N-am avut curaj să mă întorc, am scris pe google oglindă, apoi am facut desktopu negru, dar era prea tîrziu, își trăsese maioul alb pe ea. A venit și s-a întins peste tastatură, a pus mîna pe mouse, mi-a închis muzica și a intrat pe internet. A scris repede ceva legat de barbie și apoi și-a schimbat poziția incomodă, așezîndu-se în stînga mea pe fotoliu. Nu-și luase încă pijamaua pe ea, iar chiloțeii albi, care m-au fascinat dintotdeauna, atunci mi se păreau ireali. Era lipită de mine, îi simțeam mîna călduță și corpul scheletic, iar distanța dintre piciorul meu și chiloțeii ei era infimă. Și-a ales o păpușă care semăna cu ea, a îmbrăcat-o cu-n maiou și cu chiloți albi, un pic diferiți de ai săi. M-aș fi uitat la ei tot timpul, dacă părul său nu m-ar fi împiedicat. Nu m-am aplecat după nimic cît timp a stat lînga mine, cu toate că aș fi vrut să văd mai mult decît un profil privit dintr-un unghi prost, de sus. Cred că atunci a început și relația noastra telepatică, s-a așezat pe piciorul meu stîng, a făcut cîteva mișcări bruște pe el, apoi cîteva care să-i facă distanța fața de monitor ideală. Mi-am așezat mîinile reci la baza coastelor ei, ea a tresărit, însă nu s-a întors și nu a zis nimic. După ce s-a plictisit de îmbrăcat păpuși, s-a uitat la site-urile pe care intrasem în ultima vreme. A ales unul, exact pe care speram eu să nu-l vadă. S-a întors cu o fața care trebuie să fi fost plină de reproș, însa eu eram absorbit de imaginea pînzei subțiri ce-i acoperea pubisul. M-a atins cu mîinile reci pe față, s-a prefăcut că mă pălmuiește și a plecat să se uite la desene. Am rămas pîna am auzit ușa de la intrare deschizîndu-se, fără să-mi mișc mîinile uitate pe marginea fotoliului, ascultînd vocile pe care le știam, însă acum personajele erau altele și mă gîndeam numai la cît de prost am putut fi c-o zi înainte, cînd eram supărat c-o să vină să stea cu mine în fiecare zi de școala. Poate nu m-am gîndit la asta tot timpul, prea mult nu gîndisem oricum, poate am stat o oră doar analizîndu-mi ultima imagine importantă de pe retină. În prima zi n-am vorbit deloc, nici măcar la masă. Aș fi fost nevoit, dacă maică-mea nu s-ar fi uitat la una dintre multele telenovele care n-o plictiseau. Nu m-am uitat deloc la ea, încă nu începuse acea perioadă, atunci poate experimentam telepatia. Știam că și ea se gîndește la mine la fel cum mă gîndeam și eu la ea. Ziua s-a sfîrșit acolo, am auzit strigătul maică-sii, am fost dezamăgit cînd am văzut-o ridicîndu-se, dar aveam un motiv mai important de a fi fericit, urmatoarea zi era abia marți.
Mă gandeam tot timpul la ea, nu mai avem vise, nici gînduri abstracte sau diferite de cele din ora de meditare de pe fotoliu. Cu o săptămîna înainte eram apatic, poate abulic, totul fiindu-mi confuz. Dimineața știam că mă trezesc degeaba. Nu înțelegeam de ce, eram convins că n-o să înțeleagă și n-o să fie capabil nimeni să mă convingă c-a înțeles. Mă gîndeam la muzica pe care-o s-o ascult spre școală și că degeaba îmi pierdeam opt ore, mă făceau numai să-mi întăresc convingerea că singurătatea-mi era necesară pentru a fi fericit, iar de asta nu aveam nevoie.
Vineri m-a trezit aceeași melodie care-mi plăcea odată. Nu începusem s-o urasc, școala era prea relaxantă ca să mă facă să urăsc clipa în care mă trezeam. Soarele nu voia să răsară, era noapte, era șapte, mă îmbrăcam și poate mă gîndeam tot la muzică și la școală, sau la nimic. Starea dată de căști știam că-mi va dispărea, începusem să mă plictisesc de alea trei albume repetate patru ore la școală și o oră pe drum, dar înca mă simțeam bine. Am coborît să văd dacă am ceva de mîncare, n-aveam, am mîncat ceva, îmi miroase gura urît dacă mă spăl numai. Am ieșit din casă, era frig, era ghețus murdar pe care nu mă puteam trage, măcar nu-i ascultam pe nefericiții de lîngă mine. Am ajuns în stație, am văzut-o pe fetița negricioasă cu un fel de fes roz. E drăguță, ca mai toate cu care nu vorbesc și pe care mi le imaginez altfel decît sunt. Stăteam în stație, făceam cercuri cu tălpile in jurul crizaților - mai trecuse un autobuz plin, care nu oprise- și am început să îmi intru in ritmul de școală, m-am oprit din gîndit. Am urcat într-un autobuz care nu m-a ajutat să scap de un absent la prima oră. Mă gîndeam la Claudia, mă gîndeam la alta și-mi dădeam seama că pe ea n-o doream chiar atît de mult. Pe fata aceea o văzusem cu o zi înainte în autobuz, cînd mă întorceam de la școală. Avea tenul închis, buze pe care aș fi vrut să le sărut, era relaxată și extrem de naturală. Vorbea cu niște prietene cred că de aceeași vîrstă, ea părînd totuși mult mai mică. Era cu adevărat atrăgătoare, pe cînd Claudia, pe care mi-o imaginam doar ca pe una perfectă, și daca era așa, parcă nu aș fi vrut să o murdaresc întinzîndu-i lipstickul, de care nu are nevoie și cu care nu cred că se dă, pe față, mi se părea doar foarte frumoasă. Gîndindu-mă încă la cea cu tenul perfect, ca și al Claudiei, doar mai închis și fiind mult mai senzuală, nici nu m-a interesat ce spunea, am mers o stație. Mă simțeam prost gîndindu-mă că nu puteam să îi atribui imaginea perfecțiunii numai fetei blonde cu ochi albaștri. Au urcat destul de mulți, însă a urcat și cineva. Era o fată cu tenul normal, fără păr mătăsos blond, sau brunet ca al fetei văzută cu o zi înainte, un fes galben era poate de vină. Am privit-o și ar fi trebuit să mă gîndesc că mi-am mai pierdut un vis, însă eram prea fericit să o pot admira. Era inocentă, mi-o imaginam așezîndu-se lîngă mine, uitîndu-se cum mă uitam și eu la ea, coborînd intr-o stație cu mine și eu admirînd-o în continuare. Acum cînd mă gîndesc, nici ea nu-mi mai e atît de irezistibilă, dar în dimineața aceea trăirile contrare mi-au dat o stare pe care ar trebui să învăț s-o am tot timpul. Era aglomerat, eu ascultam muzică tare și visam în continuare, pînă cînd ea a ajuns foarte aproape de mine, poate că îi atingeam geaca vișinie sau ce culoare o fi avut, fesul crem era mult prea interesant ca să mai pot reține și altceva. N-a fost nimic, s-a așezat pe-un scaun împreună cu sora sa geamănă. Am privit-o coborînd, era noul meu vis, despre care știam că va dispărea, dar mă făcea fericit. Am traversat strada gîndindu-mă că poate ea mă privea.
Intrînd în școală, m-am uitat într-un geam care nu prea avea calități de oglindă, dar care mă scuti de mers pînă la baie. M-am băgat iar în banca ce mă transforma într-un idiot nevisător, oricat de bună mi-ar fi fost starea. După ce m-a plictisit un sfert de oră o nefericită, mi-am făcut curaj și m-am dus să mai visez că o s-o întîlnesc pe Claudia și-o să-i spun ceva, sprijinit de-un calorifer cleios care-mi dezgheță mîinile. Atunci nu mai era nimeni lînga mine -îl spusesem unuia să meargă în clasă- care să-mi îngreuneze misiunea. Se întoarcea fericită de la magazin, așa cum e ea tot timpul și probabil cum n-ar fi dacă i-ar plăcea de mine. Se juca cu niște bomboane și aproape-și îmbrățișa colega micuță cu trăsături interesante asiatice. S-a oprit cînd i-am spun să vină puțin, la fel a făcut și prietena ei ,după încă doi pași. Voiam să-i spun ceva, dar nu aveam nici o idee și am început să mă fîsticesc, reușind să-i spun poate ceva, neinteligibil oricum. La fel de complicat mi-a fost să-i spun și colegei ăleia a ei să ne lase singuri, Claudia traducîndu-i. Ea a înțeles și astfel suntem amîndoi în locul mult visat de mine. Poate că n-am imaginația atat de proastă, dar cu ea nu prea m-am visat pe o insulă pustie, în cabana noastră de la munte, iar vara în cea de la mare. Discursuri parcă îmi pregătisem, am întrebat-o printre bîlbîieli dacă-și mai aduce aminte de cum era cînd era mică, i-am mai spus că mi-a plăcut de ea cînd era copil și alte lucruri fără rost. I-am mai zis că am ceva foarte important să-i spun, asta era o bucată dintr-un alt discurs, dar n-a fost cine știe ce, cred că numai am speriat-o. Oricum, a fost un pas prost, dar înainte, cred. Penibil, dar măcar m-a salutat în următoarea pauză. N-a fost tot, în timp ce eu amestecam cuvinte fără nici un sens, pe care abia eu îl ințelegeam, ea mi-a zis că înțelege unde bat, dar că-i place de altcineva. Și așa m-am dus iar în bancă, destul de dezorientat, ca de obicei. Școala era cam atat.
După toate orele m-am dus cu încă doi într-o bodegă de lîngă gară. Viața mea nu era de plîns, eram doar un idiot care visa la ceva ce nici măcar nu l-ar fi făcut mai fericit, dar care era salvat de simțul ridicolului. O viața de nimic aveau bețivii pe care-i întîlneam acolo, toți lasați de neveste, toți lăudîndu-se cu intelectul lor, unul era profesor universitar de matematică, iar ăla de vineri era un mare cunoscător de limbi străine. Ne-a povestit ce i se întîmplase c-o zi înainte, cum îl injurase pe unu într-un bar și am mai vorbit mult degeaba.
-Să-mi bag pula-n morții mă-tii de curvă penală. Tu-i pizda mă-sii, să mă fut, curvă penală pe mă-ta de handicapată, sa mă piș pe mă-ta, pizda mă-tii. Tu ce pizda mă-tii te uiți așa tu-ți Cristosu’ mă-tii, să-ți iau morți-n pizda mă-tii de curvă penală. Marș in crucea mă-tii, nu te mai uita tu-ți dumnezeii mă-tii. Ce te ridici mă-n... Stai că nu vorbesc serios, îs beat acu’. Ce dai așa? Să-mi bag pula în retardatu’, a spus asta în șoaptă înainte să-i spargă sticla de Noroc pe jumătate plină de cap. L-a ridicat pe țăranul bine făcut și i-a înfipt în piept cioburile care-i rămăseseră în mîna. A mai ridicat gîtul sticlei, l-a lipit de buze, a mai zis „te-n crucea mă-tii” și a plecat.
Era întuneric, pînă în metalurgie mai era mult de mers. A ajuns la gară, a găsit acolo o cutie cu niște ziare și s-a aplecat spre ea.
-Dă-te-n pizda mă-tii de boșorog.
A vrut s-o lovească, dar a ratat. A cazut pe cimentul uscat, l-a simțit mai cald decît geaca de fîș leoarcă, și-a dat-o jos printr-o mișcare înceată și a adormit lîngă cutia fetiței. Văzînd că nu se mai mișcă, fata s-a culcat.
Dimineața a fost trezit de o piatră care-i ratase de puțin capul. Nu-și dăduse seama prima dată ce fusese, cînd se ridică îi auzi vocea și o văzu fugind.
-Să-i bag un vibrator in pizdă lu’ fiică-ta, a spus asta în timp ce fugea spre mitropolie.
M-am gîndit c-ar fi putut să fie o cerșetoare care se prefăcea odată ca era oarba. Am vorbit cu ea la o bere, ea mîncînd o supă, grabită să nu piardă mult timp prețios. Avea cinșpe ani, arăta de douăzeci și ceva, era țigăncușă fericită cu viața pe care o ducea. Înainte să se culce poate și-l imaginase pe moș apropiindu-se de ea, băgîndu-se în cutia ei, violînd-o, astupîndu-i gura cu mîna stîngă, în timp ce cu dreapta o scăpa de complexul virginității. Și-l imaginase fugind, se vedea plîngînd și acoperindu-se cu cartoanele rupte. Poate că a vrut să se razbune pe el pentru că nu-i făcuse nimic. Doar l-a speriat, i-a mulțumit într-un fel c-o făcuse să se gîndeasca la altceva decît la mîncare înainte să se culce. Uitase că o trezise. Ea stătuse o perioadă intr-un sat din Vaslui, mîncase treișpe ani mai puțin decît reușea cerșind acum. Frații ei, nouă, acum poate mai mulți, erau și ei împrăștiați prin țara, mai puțin aia care nu împliniseră încă zece ani. Ea a stat cel mai mult acasă, a avut grijă de-un frate mai mic, ferindu-l de bătăile părinților distruși de alcool. Nu i-a fost scîrbă de bețiv, daca ar fi știut de ce, daca ar fi știut că psihologii consideră că fetele își caută inconștient un bărbat asemănător tatălui lor, cu siguranță s-ar fi speriat.
S-a trezit, la fel de beat cum se culcase și s-a dus să se dreagă. „Am douazeci de mii în pula mea, sper sa aibe vaca să-mi dea.” Atunci l-am văzut.
-Dă-mi domnițî o Ciucaș, ține douăzeci de mii.
-E douîșcinci.
-Haidi domnițî că eu mai trec pe-aici. Haidi-ți domnițî...nu, nu , nu Noroc, daca vă spun că iau pensia și vă aduc. Nu-mi deschide Noroc, haidi dom...
-Bine moșulică, gata, ține, de parca ar conta la cît ai băut. Ai început de dimineață tare, nu?
-Vă jur că n-am baut nic. Mulțam’ domnițî.
S-a împiedicat într-o piatră, i-a dat un șut, s-a speriat cînd a văzut alt țăran bine făcut lovit de piatră în picior. Ãla nu simțise nimic și-și continua cercetarea ziarului, se chinuia să citească sau să înțeleagă ceva, sau poate analiza meseriile care-i erau bune. După față ai fi zis că nu înțelegea nimic. Ne-a văzut pe noi și ghiozdanul meu agățat de acoperișul terasei, s-a așezat la masă cu noi, ne-a spus despre ultima lui noapte și ne-am simțit bine o ora.
-Pot să stau aici.
-Da, stai.
-Ați baut mult, hm?
-Nimic, aseară îintr-un bar.
-De ce nu vă sinucideți? l-am intrebat, stînd în dreapta lui.
-Ce vrei? Auzi! Hăăăăă...hă... tu nu vezi că tremuri. Am mai stat lîngă unu’ tînar aseară.
-Sunteți pederast?
-Hăăăăăă... Tu tremuri.
-Da, nu știți că femeile cînd au orgasm tremură.
-Auzi, el e femeie... Hăăăăă!
-Vorbiți mai cursiv, nu înțelegem nimic.
-Ce? Dă și mie o țigară, i-a cerut grasului din fața lui. Cîte limbi vorbești?
-Patru: engleza, germana, romîna, i-am spus.
-N-am, asta e singura. Da ține-o.
-What’s your name? s-a auzit in capul lui, dar ecoul de la suprafață era inteligibil. Vezi că nu știi.
-M-ai întrebat ceva pe țigănește?
-Vezi că nu știi. A tras un fum și a început sa tușească, s-a înroșit, se bătea în piept iar fața îi era acoperită de un nor de fum. A scuipat peste o flegma veche și s-a întors spre stînga.
-Tu ești baiat bun, că ăsta, și arăta spre mine, aplecîndu-se din gît, ăsta...
-Ce aștepti tu de la viață? îl intrebă ăla care nu mai vorbise.
-Da, l-am intrebat și eu, ce vise ai, ce hobbyuri, ce-ți place să faci?
-Ce...
-Nu v-ați gîndit să vă sinucideți? În afară de băutură, ce mai vreți de la viață? Care-i filozofie ta de viață?
-Mă...auzi...hăăă...
-Tu ești un baiat...
-Da, el e filozof, stiți, filozofii nu prea se bagă-n seamă degeaba.
-Hai sa vorbim de politică, spuse filozofu’.
-Eu prima data am votat cînd aveam doișpe ani.
-Pe cine?
-Păi cînd aveam optîșpe ani, m-am dus să-l votez pe Nicu.
-Nu era singuru’? Credeți in dumnezeu?
-Nu era singuru’ ăla, mai era altu, Melinte, se auzi din stînga moșului. Mircea, așa-l chema pe moș, avea cincizeci și șase de ani, dar părea mult mai bătrîn, nu era ras de cîteva zile, avea și-un cioc neîngrijit, iar nasul îi fusese cusut după o bătaie. Ne-a povestit că a lucrat la ITA, a călătorit într-un camion în toată lumea, în toată Europa și a mai fost și boxer.
-Ați fost in Anglia? se auzi din colțul opus al mesei.
-Nu, în Anglia n-am fost, recunosc.
-În... cu camionu-n Cipru ai fost, nu?
Rîde unu’, bețivul zice:
-A...Cipru-i o insulă mă, tu nu mă...
Mai vorbește pe rusă, mai bolborosește ceva pe romînește, se înțelege că are doi baieți, plecați in Italia amîndoi, unu de douăzeci și trei și unu de douăzeci și opt.
-Soție aveți?
-Dă-o-n pizda mă-sii, a plecat in pizda mă-sii.
-Unde? A plecat la țară?
-În pizda mă-sii.
-O băteați? L-am mai întrebat, în timp ce dădeam pe gît ultima gură de vișinată. Ce părere aveți de ăștia care bat femei?
-Îs curve penale.
-Toate-s curve penale, țipă grasul.
-Ce zici de Băsescu? îl intreaba filozofu’.
-E curvă penală, mai țipă o dată ăla.
-Hăăăăăă, da...hă, hă! Mai curule...
-De ce-mi zici asa? îl întreabă grasu’.
-Bine, fund...
-Unde stați? schimb eu subiectul.
-În metalurgie.
-Nu putem să venim să facem un party la dumneavoastră, venim cu niște fete, n-avem unde merge.
-Nu, că stau cu noră-mea.
-O futeți?
-Hăăăăăă...
-Ce vă place să faceți?
-Labă.
-Ce parere ai de filmele porno?
-Păi...
-Uite, si m-am uitat spre filozof, ăsta are net, n-o să se fută niciodată, are acolo toate femeile din lume.
-De cîte ori vă faceți labă? întrebă baiatu’ care ținea cură, nu băuse bere de patru zile.
-Ãsta-și face de trei ori pe zi, da-l și ține pula, i-am spus.
-Hăăăă, deci tu știi.Hăăăă...
-Păi, da, noi ne masturbăm in grup. Mergeți cu noi la ăsta, are net, ne facem toți o labă, stă aproape. Ați futut găini?
-Sau scroafe?
-Sau iepe?
-Hăăăăăăăă...
-Eu vreau să omor pe cineva, îi spune grasul privindu-i nasul albastru pe deasupra diagonalei mesei. Vreau să bag cuiva un foarfece în ochi. Să știți că am omorît pe cineva, am îngropat-o pe undeva pe lîngă gară.
-Da, am spus. A omorît o cățea, o ținea cu gîtul pe linia ferată și o futea. După ce a trecut trenul peste capul ei a futut-o în continuare, cap nu mai avea, dar dădea puternic din labe și-și arcuia coloana.
-Hăăăă. Nu i-a căutat urechile? Hăăă...
-Păi nu mai avea, dacă i-a sfîrtecat capul trenul.
-Noi vrem sa ne sinucidem, mai spune filozofu’. Nu vă sinucideți cu noi? Am încercat o dată, dar trenu’ o avut întîrziere și noi trebuia să mergem undeva.
-Da, și altădată tot așă, avea întîrziere, dar l-am așteptat. Cînd l-am auzit venind, am stat aplecați speriați, dar venea pe altă linie, i-am spus.
-Altădată ne-am prins mîinile cînd schimbau macazu și n-am mai avut curaj să ne sinucidem, a continuat filozofu’.
Filozofu-și dă seama că trebuie să se ducă la ore, ne luăm ghiozdanele și pleacăm. Moșul mai țipă la noi, dar nu-l băgăm in seamă.
Eu m-am dus în stație, am așteptat autobuzul fara imitația aia de basma roz. Am intrat si am văzut o nimfeta de care mă îndrăgostisem vara trecută la mare. Slabă și cam atît, dar mi-a fost de ajuns. Și nu stătea pur și simplu, avea și o carte din care citea. Eu n-am salutat-o, am făcut-o odată și nu prea s-a uitat la mine, așa că a fost normal să mă agăț de-o bară și să mă uit tîmp pe geam. Poate dac-o întrebam ce citește, sau de ce, asta e cea mai bună întrebare pe care am auzit-o vreodată, aș fi avut un drum mai puțin de idiot. Acum le uitasem pe cele trei, mă visam numai cu ea, pentru că era ultima pe care o văzusem. Cînd mi-am analizat sîmbătă, în timp ce alergam pe dealuri dupa iepuri, viața de ratat, fata senzuală încă mi se părea cea mai interesantă, iar Claudiei trebuia să-i mai vorbesc, iar cea pe care o voi intalni iar într-o dimineața în autobuz mă va mai face fericit încă o dată, sau voi vorbi cu ea, pentru prima data cu o fată dintr-un vis.
Încă o zi, aceeași ora, aceeasi melodie, doar gheața transformata-n apă și eu mai puțin treaz fac ca timpul să pară că nu s-a sfîrșit. M-am îmbrăcat, nici nu m-am mai dus în bucătărie, am ieșit din casă și mi-am pus pe drum căștile. În stație era iar copilul negricios, e draguță cu basca aia. Și mie mi-era somn, aș fi vrut să mă bag în pat, să-mi iau trei somnifere și să dorm pînă seara.
,;Ãsta o să-mi fie programul de mîine, o să vorbesc cu alea două nefericite și n-o să-mi pună absențe. Simt că nu mă duc degeaba la școală.” Ar fi trebuit să mă plictisească gandurile alea, dar n-au făcut-o, scopurile idioate te fac mai idiot. Somnul era zeul meu, în care nu prea credeam, cărțile-mi erau religia, laba îmi era necesară trăirii spiritului curat, deci scopul mi-era și sfînt. Religia-mi avea o regulă: viața nu e mai importanta ca moartea, iar moartea nu e nimic. Cum să nu fii liber? Asta e adevărata libertate. Poate că vrei să mai și trăiești, atunci nu mai poți fi liber, dar e o variantă care e posibil să nu fie chiar contrară religiei mele. Prima zi în care mă întîlnisem cu viitoarea-mi obsesie a fost o zi pe care o credeam importantă pentru doctrina religiei mele.
Viața fiind nimic, puteam să-mi bat joc de ea în diferite moduri, nu doar așezîndu-mă în banca aia, dar așa am făcut, somnul imi incețosa ideile. M-am culcat și atît, eram mult prea obosit.
Următoarea zi nu era numai marți, era ziua in care nu mă trezeam la șapte, iar ea venea mai devreme. Nu știam că va fi cu mine de la doișpe, a fost o zi de la care nu puteam cere mai mult. Poate doar mai mult timp, cînd a venit, eu nici nu mă trezisem. A început să sară pe pat și să țipe. Cred că am visat, sau poate chiar am vorbit cu ea.
-Hai și te culcă și tu.
-Da, sigur, și a sărit în continuare.
Văzînd că n-o mai bag in seamă, a deschis calculatorul. N-a pus muzică, cum credeam. S-a apropiat de mine, îi simțeam respirația.
-Îmi spui și mie te rog unde ai jocurile?
-Hai că ma trezesc... N-am jocuri.
Stăteam și mă uitam cum cada se umplea cu apă. Am luat-o de mînă, am dus-o în baie și am dezbrăcat-o. Ea nu zicea nimic, stătea și se uita cu frică la mine. Avea o rochie albă cu niște flori simple, destul de mari, rare și verzi. M-am așezat în genunchi în fața ei, i-am simțit sînii mici pe sub sutienul pe care-l purta aproape degeaba. Mi-am coborît mîinile și i-am descoperit corpul slăbuț, coastele bine definite și pulpele moi, pe care i le-am atins cu mîinile-mi uscate. M-am ridicat, i-am strîns umerii cu forță, iar ea a scîncit, o lacrimă prelingîndu-i-se pe un obraz. Am sărutat-o simțindu-i gustul lacrimei, apoi i-am atins umerii din nou, de data asta doar ca să-i eliberez din strînsoarea rochiei. Sutienul ei era verde, i l-am deschis cu mana stîngă si am îmbrățișat-o, eram la aceeași inălțime. Am ridicat-o și am așezat-o în cadă. Îmi simțeam genunchii uzi, iar cada era atît de înaltă acum; eu eram iar in genunchi.
-Vrei să te ajut?
-Nu, așteaptă-mă.
-De ce stai așa? Ce-ai pațit?
-Intru imediat în cadă, i-am spus, dar nu știam de ce nu mă puteam ridica și nici de ce vocea ei venea dinspre ușă.
-Hai să te ajut să strîngi apa. Ai amețit?
-Da, cred ca da... Du-te si adu un prosop dintr-un dulap, vezi la mine-n cameră. Poți să aduci și-un... e deajuns ala.
Cada era plină, baia la fel, însă apa nu ajunsese decît pe hol. Cînd s-a întors, mi-a zis să închid apa și am început să-mi distrug starea. Nu mai auzeam porii ei respirînd, nici rochia ei în vîntul călduț, nici murmurul buzelor ei, doar sunetul apei care lovea lavoarul. Era îmbrăcată în același trening oliv de ieri. Cînd am terminat, apa din cadă nu era chiar rece. Am golit-o cît să nu inunde cînd intram și am inghețat o oră, încălzindu-mă imaginîndu-mi că apa dușului nu era rece. M-am dus să-mi continui tremuratul în pat.
-Þi-e chair atît de frig? Vrei să-ți fac un ceai? Aveam buzele albastre, iar dinții nu mi-i puteam opri din clănțănit.
Nu i-am zis nimic, m-am întors, m-am băgat sub plapumă și am început să-mi suflu în mîinile înghețate. Atunci am auzit zgomotul unui fermoar, am simțit cum se ridică plapuma și cum trupului ei se lipea de al meu. M-am întors, m-am uitat în ochii ei căprui și am uitat să-mi continui tremuratul. Am stat îmbrățișați mult timp, picioarele noastre se încrucișau, capul ei se sprijinea pe pieptul meu, iar eu mă gîndeam că starea pe care o aveam atunci era cu mult mai plăcută decît cea în care îi simțeam sînii goi. Cînd m-am trezit, ea plecase. Mama se uita la altă telenovelă, iar mîncarea se răcise.
Dimineața mă trezisem ca după un somn de unșpe ore cu o mică pauză dupa trei ore. Nu eram sigur dacă să mă duc sau nu la școală, puteam sa fiu răcit, însă eram prea fericit ca să nu văd cum e școala cînd te simți așa. După trei ore, timp în care am văzut-o pe fetița cu fes roz, pe nimfeta care acum nu mă mai atrăgea deloc -chiar nu ințelegeam cum de am putut sa cred că aia nu-i o fată normală- pe colegii plictisiți plictisitori și alte cîteva care nu mi se păreau interesante în ziua aceea, cu toate că le plăceam destul de mult în ultima perioadă, m-am întors acasă. Nu mă interesau absențele, în a treia oră chiar am vrut să stau și să vorbesc c-o fata urîta și limitată, despre care iar nu înțeleg de ce mi se părea cu o zi înainte inocentă și diferită. Ea fuma și vorbea cu idioți, iar eu o consideram cea mai interesantă din școală. Era in cercul ei de idioți si atunci, cînd i-am cerut o țigara.
-N-am.
-Vrei sa-ți dau eu una?
-OK.
-Ce ai ora asta?
-Pai...
-Nu vrei să stai cu mine? Nu vreau să mă duc la ora asta și tu pari o fata cu care aș avea ce vorbi.
-Nu vreau să mai chiulesc și...
-N-o să te plictisești mai tare decît la oră. Îți aduc eu o scutire.
S-a sunat, toți intrau în școală. Am prins-o de mînă cînd a aruncat țigara vrînd să plece și am sărutat-o. Eram atat de relaxat, începeam să cred în regula religiei mele cu adevărat, doar că zeitatea era acum Bianca. Mi-a dat o palmă și a plecat, iar eu am început să rîd. Aș fi vrut să stau cu cineva pe sala de sport, era soare și mi-ar fi plăcut să împart pachetul cu ea, să vorbesc singur cît o așteptam să iasă de la școală. Am alergat după ea, mi-am cerut scuze, iar ea mai că voia să nu se mai ducă. Atunci am sărutat-o și am plecat fără să mă mai uit să vad ce face.
Era abia unșpe. Nu știam cîte ore avea miercuri. Deschid calculatorul și descarc două jocuri. În timpul ăsta mi-o imaginam venind fericită, dezbrăcîndu-se în spatele meu, iar eu întorcîndu-mă și uitîndu-mă la ea. Ea se dezbrăca de tot și se băga sub plapumă. Eu făceam la fel și ne jucam în pat. Mă uit la monitor și văd că deschisesem o fereastră, unde eu deja scrisesem „young nimphet naked”. M-am uitat la cîteva poze și m-am oprit la una în care patru fete erau dezbrăcate undeva pe o plajă. În spatele lor era un panou negru, lucru ăsta o facea enigmatică. Doua dintre ele stăteau cu spatele, li se vedeau triunghiurile albe de pe fund, in contrast cu bronzul ciocolatiu de pe spate și picioare. Una stătea în partea dreaptă, era cea mai înaltă, iar profilul în care fusese prinsă nu mă deranja . În centru era singura căreia i se vedea fața, semăna cu Bianca după ce se întorcea de la mare, avea sîni perfecti, abdomenul plat, iar rîsul o făcea irezistibilă. Părul pubian trebuie să fi fost ca al Biancăi. Ascultam muzică si mă masturbam cînd ea a venit ușor prin spatele meu. Pînă să-mi dau seama că ea era in cameră, cred ca trecusera cîteva minute. Sperma nu s-a auzit căzîndu-mi flasc pe abdomen. Cînd am vrut să mă duc la baie, am văzut-o. Știam că era de mult timp acolo, m-am spălat si m-am întors comportîndu-ma cît mai natural, de parcă nimic nu se întîmplase, am instalat jocurile și am început să joc unul. Atunci ea a venit de la desene și s-a așezat lîngă mine, pe piciorul meu și ne-am jucat. Nu cum îmi imaginasem eu, dar mi-a placut. După ce s-a plictisit, m-a întrebat ceva la care eu ar cam fi trebuit să mă aștept.
-Ce făceai cînd am venit?
-Mă masturbam.
-Ce-i aia?
-Ar trebui să știi.
- Nu știu nimic despre sex.
-Pot să te învăț. Nu e nimic complicat. Ar fi trebuit să-ți spună maică-ta pînă acum, cați ani ai?
-Treișpe.
-Și chiar nu știi?
-Ba da, am vrut să văd ce zici. Să știi că și eu mă masturbez, iar o colegă mi-a zis că a facut și sex.
-Cu cine?
-Cu taică-su vitreg.
-Da?
-Acum e la închisoare... ăla pe care l-am vazut eu la știri.
-Da, ar trebui sa fie omorîti ăștia care abuzează de minore. Vrei să facem sex?
Nu a spus nimic, e bine că n-a făcut-o. După puțin timp a venit maică-mea. La masă am vorbit despre spioane pînă a țipat maica-sa și a plecat. Fusesem atît de aproape, eram mulțumit, mai ales pentru că mă văzuse masturbîndu-mă.
În următoarea zi am așteptat-o de la zece. Orele treceau, iar starea mea se schimbase ca de la orgasm la schiat pe-o pantă abruptă. Ajunsesem să cred că i-a spus maică-sii. Cînd a venit la trei și ceva, eu eram fără vlagă, cufundat in fotoliu, uitîndu-mă la un serial plictisitor. A venit, s-a așezat lîngă mine, m-a sărutat pe obraz, am vrut să-i răspund printr-unul pe buze, dar ea se ridicase și se dusese să vadă dacă gasește de mîncare. Nu s-a mai întors, i-am auzit vocea maică-sii și am auzit-o alergînd și închizînd ușa după ea.
Încă nu uitase cum se simțise în urmă cu o zi, dar trebuia să riște, zugravul posibil pedofil iși va termina munca pînă luni. A rezistat o ora la școală, dar banca nu-și schimbase calitățile, așa că s-a întors acasă. S-a întors în noaptea trecută, în care nu dormise deloc, compătimise ratați, care i se paruseră ca nu-i semănă. Aerul nopții, rece si curat, aducîndu-i aminte de cel al mării, sărat si mlaștinos din cauza algelor putrezite la mal, înca se mai păstra în amintirea lui, împreună cu multe gînduri ce i s-au amestecat, pe multe uitîndu-le, dar nici unul nu-l ajuta s-o aștepte cu nerăbdare. S-a dus și acum să se uite pe geam, era tot singur, cu aceleași idei nefolositoare. Era profesor, înconjurat de fete ușor impresionabile și mult mai libere decît Bianca. În zece ani vor apărea destule modele pentru nimfete dezorientate, toate ajutîndu-l. Preda romîna pentru puritate și filozofia pentru perversitatea care presupunea că i se va dezvolta în timp. Își aducea aminte de Bianca, dar se întorcea la vise, ca atunci cînd îi suna ceasul sîmbăta. S-a dus și și-a scos alarma. Nu l-ar fi deranjat, dacă a doua zi încă nu-i va fi fost micșorată dorința. Se gîndea la insomnia plăcută, la tremuratul extaziat ce-l va datora unei respingeri ușoare, sau unei după amieze care să-i ridice nivelul visurilor, atunci cînd a auzit bătăi în ușa. S-a dus și i-a deschis.
-Cum de ai venit asa de repede?
-Interogatoriu, hm... Tu de ce n-ai venit la trei? De ce ai închis usa? Chiar, de ce-ai inchis-o?
-Vrei sa fie toate zilele ca ieri?
-Nu, vreau mai mult.
-Să...să ce?
-Cum adica „să ce”?
-Vrei acum să...
- Nu te mai înțeleg, mă duc la desene.
-Hai în pat.
-Poftim? De ce-aș vrea eu asta?
-Păi... așa ai zis.
-Acum văd că nu ești chiar atît de prostuț. Dezbracă-te.
-Tu m-ai vazut deja gol, tu prima.
-Ce prostuț mai ești. Vorbim mai tarziu, i-a șoptit și a plecat în dormitorul maica-sii.
Nu avea timp sa rîdă prefăcut de prostia lui, era bulversat de cît de ușor îi va fi. Înainte de a se duce la ea, a ieșit numai în pantaloni de pijama pe balcon, și-a aprins o țigară în fața multora, iar ideile pe care le așteptase de o zi încontinuu începuseră să fie prea multe. Þigara îi va fi primul sfătuitor la care va apela, dar cu siguranță nu-l va mai ajuta atît altădată. Începuse să tremure de frig, iar ideea că nu va putea dormi îi dispăruse, va avea un somn de cinșpe ore, o va mai visa, dar nu va mai fi înfrigurat gîndindu-se la revedere, vor rezista pînă luni, sau poate îi vor veni alte idei, dăunătoare somnului de refacere.
După ce am așteptat chiștocul legănat de vînt să atingă asfaltul, m-am dus la mine-n cameră să-mi ascund pachetul. Ea era acolo, mă aștepta zîmbindu-mi sfios, iar cu cît mă uitam mai mult la ea, cu atît mi se părea că ne apropiam. N-am spus nimic cîteva minute, mă simțeam vinovat de acea liniște plăcută, aș fi stat așa încă mult timp dacă o încruntare de-a ei nu m-ar fi făcut să distrug acea clipă. M-am apropiat de ea, i-am mîngîiat părul negru și m-am aruncat pe pat. Așteptam să se urce pe mine, dar cred că și ei îi plăcuse liniștea de dinainte. Încercam să-mi imaginez în locul rombului în centrul căruia era un bec suspendat de un cablu negru fața ei albă, ochii ei negri și mari. I-am închis pe ai mei, linii albe se amestecau într-un spațiu negru. I-am auzit vocea, îmi șoptea numele. M-am ridicat cît să o trag și pe ea lîngă mine. Ne uitam unul la altul, eu îi atingeam sînii băgîndu-mi mîna pe sub puloverul ei. Mi-am coborît mîna și i-am atins pubisul lipsit de puf, cînd mi-am adus aminte de un condamnat salvat de Keanu Reevs în „Avocatul diavolului”. Nu m-a speriat secvența, mi s-a părut că trăiesc pe muchie de cuțit, chiar dacă ușa de la intrare era închisă, iar cheia bine așezată în yală, era înca un motiv, dacă nu era de ajuns obsesia mea, să continui jocul. Ne-am dezbrăcat amîndoi și ne priveam corpurile goale. Ea era perfectă, era cea mai frumoasa fată goală pe care o văzusem. Mi-a trecut un gînd prin mintea prea trează, puteam s-o las acolo, dezbrăcată și să fiu fericit, să fiu liber. Dar filozofia nefericiților visători nu se putea compara cu Bianca, nimic nu m-ar fi putut face să o las, să transform încă un vis într-o frustrare. După ce am futut-o, după ce ea mi-a zis că i-a venit ciclul și c-am avut mare noroc, o secundă și n-am mai fi făcut nimic, am ieșit dezbrăcat pe balcon și am mai fumat o țigară. Ea a rămas pe pat, întinsă pe cearșaful alb pătat. Mi-am văzut vecina bătrînă si grasă de jos, se întorcea de la supermarket. S-a uitat cîteva secunde la mine, apoi a mers pînă în scară cu fruntea în pămînt, nerăspunzîndu-mi la salut. Știam ca eram dezbrăcat, dar nu mă mai interesa nimic.
Cînd am intrat, mama mă privea speriată, a alergat spre mine cu cearșaful pătat și a început să strige exasperată. Eu mi-aș mai fi băgat pula înca o data, chiar dacă m-ar fi durut, chiar daca n-aș fi putut ejacula sau că-mi picurau incontinuu sînge și bucați de carne pe care mi le rupeam în dorința mea de a mă masturba. Vecina de jos începea să semene prea mult cu mama, ceasul pe care-l vedeam de lîngă ușa de la balcon încerca să mă convingă c-am fumat două ore. M-am dus în camera mea și m-am culcat direct pe saltea. M-au trezit o femeie nervoasă și doi bărbați care m-au cărat pînă la salvare. Eram îmbrăcat intr-o pătură pe care o aruncase maică-mea peste mine înainte de a ieși. Ea plîngea, țipa ca la înmormîntarea bunică-mii, vecinii se uitau toți interesați la mine, unii zîmbeau, iar baba care mă crescuse de mic, pe care cred că am salutat-o cînd eram dezbrăcat pe balcon, îsi făcea cruce.
Am dormit pînă sîmbătă, leșinasem încă înainte de-a intra in salvare, trezindu-mă la mine-n pat, îmbrăcat în pijamalele mele cu ursuleți, cu mama în dreapta mea. Ne-am uitat pînă tîrziu la cîteva telenovele. Adusese televizorul la mine-n camera, iar eu nu înțelegeam de ce.M-am prefăcut că dorm pîna cînd n-am mai rezistat și am întrebat-o dacă s-a întîmplat ceva cu mine, dacă am fost la spital, dacă Bianca a pățit ceva, dar ea mi-a spus numai că următoarea zi era duminică și că trebuia să mă culc devreme ca să mergem dimineață la biserică. După ce a plecat, m-am uitat și am văzut că nu visasem nimic, tot ce știam se întîmplase. M-a durut prima dată cînd m-am pișat, dar m-am obișnuit, chiar ajunsese să-mi placă, începusem să beau peste trei litri de apă pe zi. Labă n-am putut să-mi mai fac decît peste o lună. Perioade de abstinența nu mai avusesem de mult, de cînd credeam în dumnezeul care mă pedespsea.


.  | index








 
shim Home of Literature, Poetry and Culture. Write and enjoy articles, essays, prose, classic poetry and contests. shim
shim
poezii  Search  Agonia.Net  

Reproduction of any materials without our permission is strictly prohibited.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Privacy and publication policy

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!