A intrat în bar un clovn. S-a așezat la masa din colț și-a comandat cafea. Și-a luat cafeaua și s-a dus la masa din stînga unde stăteau doi îndrăgostiți.
L-au privit cu ostilitate pînă cînd a început să le vorbească. Le-a vorbit frumos despre dragoste. Le-a vorbit cu pasiune și cînd a terminat ei se țineu de mină și uitaseră de el.
S-a ridicat de la masa lor, a mai comandat o cafea și s-a așezat la o altă masă unde stăteau de vorbă doi prieteni. A-nceput să le vorbească. I-au răspuns. Au vorbit despre Dumnezeu si despre lucruri bune și rele. După ce au plecat s-a așezat iar la masa din colț si a mai comandat o cafea.
În bar au intrat doi muncitori obosiți. Clovnul s-a apropiat de masa lor și-a strigat:
"Dau eu un rînd" , și-a băut cot la cot cu ei. Alcolul dizolvă, colorează obrajii și tulbură ochii.
"Încă un rînd". Muncitorii vorbesc, întîi greu, apoi din ce în ce mai mult. Vorbesc despre ei, despre necazuri, bani, muncă, despre familie, cuvinte grele. Clovnul ascultă cu capul plecat și rămîne așa mult timp și după ce muncitorii au plecat. Fetele de la bar îl știu. Îi zîmbesc, și el se așează lîngă un bătrîn și mai comandă o cafea. Întîi tac amîndoi, apoi clovnul vorbește încet despre părinți, despre tatăl lui, despre familie, despre copii. Bătrînul ascultă, il aprobă, alteori înclină capul a mustrare, apoi vorbește și el. Vorbește despre ai lui, despre el tînăr, și cînd pleacă iși strîng amîndoi mîinile ca doi buni prieteni.
E ora închiderii. La masa din colț clovnul iși bea încet cafeaua. Apare patronul și-i pune banii pe masă. Lui îi tremură mîna cînd îi ia, se ridică obosit și iese.
Deasupra barului sta o firmă luminoasă:
"La clovnul vesel"