De-as astepta realitatea,ca sa vii,m-as mistui in vis si in cosmar, caci tu eziti, iar eu nu stiu de ce.

De-as astepta o ora ca sa mor, as plange-n lacrimi de-asteptare, caci tu, salvarea mea, nu vii, iar eu nu stiu de ce.

De-as plange ca un vis pierdut, m-as topi asemeni zapezii la vederea Soarelui, caci tu, iarna mea, nu vii, iar eu nu stiu de ce.

De-as plange ca o pasare ranita,in triluri si durere,m-as mistui ca dorul ce nu piere, m-as mistui ca dorul ce creste palmuit de timp.Si-as pieri caci tu, iubirea mea, nu vii, iar eu nu stiu de ce.

De-as plasmui si dorul si tristetea, visul luminii tale n-ar aparea aici si as disparea ca orice cant si iarna. Oh, minune dintr-un vis, nu stiu de ce nu vii.

De-as muri si tu, sa vii, nu poti, nici moartea, nici viata nu ne-ar putea lovi, caci eu in tine sunt si tu in mine esti.

Lumina, viata mea, aievea esti sau nu?







text publicat in 20 ianuarie 1999, in ziarul Crisana, rubrica Tineret