Molestindu-si circuitele, credea ca poate
da peste cap sistemul
si prioritatile se vor inversa;
avea nevoie, caci detonatorul insuficientei sensoriale
facea ultimele retusuri,
ceea ce l-ar fi transformat din nou in fiinta umana.
Doamne fereste!
Desi isi cunostea bine functiile, era doar un bun utilizator,
la programare nu se pricepuse vreodata,
asa ca parcurse babeste conditiile apriori, sperind
intr-o finalizare reusita.
Bum!
Epilogul il gasi intr-o stare de prostratie
in depozitul de fier vechi, zimbind cu jumatate de gura.
Macar evitase metamorfoza...