Privi cu mirare în jurul lui. Parcã nu mai era aceeaºi încãpere, ºi totuºi recunoºtea, aºezate asimetric printre fotolii, divane sau oglinzi, paravanele care-l impresionaserã de cum intrase. Nu-ºi putea da socoteala cum erau alcãtuite. Unele foarte înalte, aproape atingând tavanul, s-ar fi confundat cu pereþii, dacã, pe alocuri, nu s-ar fi întins, prin unghiuri ascuþite, pânã la mijlocul odãii. Altele, misterios luminate, pãreau a fi ferestre, pe jumãtate acoperite cu perdele, deschizându-se spre coridoare interioare. Alte paravane, multicolor ºi curios picate, sau acoperite cu ºaluri ºi broderii care cãdeau în falduri pe covoare, confundându-se cu ele, alcãtuiau, s-ar fi spus prin felul lor cum erau aºezate, alcovuri de diferite forme ºi mãrimi. Dar i-a fost de ajuns sã-ºi opreascã doar câteva clipe privirile asupra unui asemenea alcov ca sã înþeleagã cã era o iluzie, cã de fapt ceea ce vedea el erau douã sau trei paravane separate care-ºi împreunau imaginile într-o mare oglindã cu ape verzi-aurii. În clipa când îºi dãdu seama de iluzie, Gavrilescu simþi cã odaia începe sã se învârteascã în jurul lui ºi-ºi duse din nou mâna la frunte.

- Ce Dumnezeu mi-aþi fãcut? repetã el.

- Nu m-ai ghicit, ºopti fata cu zâmbet întristat. ªi totuºi þi-am fãcut semn cu ochiul cã nu eu sunt þiganca. Eu sunt grecoaica.

- Grecia! exclamã Gavrilescu, ridicându-se brusc în picioare. Grecia eternã!

Parcã oboseala i-ar fi pierit ca prin farmec. κi auzea bãtãile inimii accelerându-i-se, o nemaipomenitã beatitudine i se risipi ca un fior cald în tot trupul.

- Când eram în dragoste cu Hildegard, continuã exaltat, nu visam decât la asta, sã facem împreunã o cãlãtorie în Grecia.

- Ai fost un prost, îl întrerupse fata. Nu trebuia sã visezi, trebuia s-o iubeºti...

- Aveam douãzeci de ani ºi ea nu împlinise încã optsprezece. Era frumoasã. Eram amândoi frumoºi, adãugã.

În acea clipã îºi dãdu seama cã era îmbrãcat într-un costum ciudat: avea pantaloni largi, asemenea ºalvarilor, ºi o tunicã scurtã de mãtase galben-aurie. Se privi mirat în oglindã, parcã i-ar fi fost greu sã se recunoascã"