- continuare -

EPILOG

Troia este devastată, poporul este răvășit, corul cântă de jale, soldații își plâng rănile, elevul a ajuns adult, educat și reia ciclul lui Apollon.

Doamne câtă nedreptate
Este uneori în toate
Mai ales când noi greșim
Și uităm să-nfăptuim
Legea Ta ce-a de ființă
Curați și cu pocăință.
Troia este devastată
Nimic nu mai e ca odată
Poporul său e răvășit
Ce a fost și ce-a tânjit
Dar ce a ajuns acum
Suflete pierdute-n fum.
Corul cântă de cu jale
Totu-i trist și e pe cale
Să se schimbe, căci istoria
Este-n pas cu filosofia
Ce o avem despre viață
Vechiul stă, noul e-n față.
Soldații încă își plâng
Rănile ce încă scurg
Seva națiilor care
Sunt sortite la schimbare.
Chiar și cel elev a ajuns
Un adult, precum a spus
Ce va duce prin știință
Soarta celui ce-n credință
A ajuns să fie iar
După ce a stat hoinar
Rătăcind pe căi străine
Domnului, fiind păgâne.
El va fi un Apollon nou
Soarta tristă se va repeta
Va fi ademenit de un ecou
Ce-i va propune iar ispita
De a trăi fără de lege
Sau după legea celui rău
Și a uita că drumul duce
În iad la diavol, nu la Dumnezeu.

- sfârțit -


Va mulțumesc!