am învățat să leg cuvinte dar am uitat să vorbesc
limba mea desena vocalele pe cerul gurii
ochii săgetau îngeri în zbor
iar sufletul alerga tot necuprinsul

am învățat să iubesc lumina
și să mă feresc cu teamă de-întuneric
cu toate că-întunericul mi-a făcut cuib
și răsuflarea îmi era cântec de leagăn

cu timpul voi reveni la sunete
mai grele, mai guturale, mai surde
iar întunericul mă va ajuta să depăn
toate firele ce mă leagă de viață

nu cunoaștem nici ziua nici ora