se întâmplă să mai visez
că sunt pe plajă în Scheveningen
și băiețașul din Hunedoara
care lucra pe bandă cu mine
în fabrica de conserve
îmi spune glume corporatiste
despre politica woke și filmele Disney
auzi frăție un lucru e sigur
Tarzan o să fie alb totdeauna
pentru că nimeni n-ar avea coaie
să pună un afroamerican
să imite maimuțe

apoi mergem pe plajă
și facem sand surfing pe dune de coca
plutim grațios fără grija paleților de conserve
care ne așteaptă în hală
un stol de biciclete pentru nevăzători
ne taie calea
și mă trezește propria voce
care șoptește în loop:
bicicletele aduc ghinion
bicicletele aduc ghinion

trag aer în piept să verific
dacă încă mă mulțumesc cu puțin
duc mâna la pleoape
la gură la stern
ce ușurare și fericire că-s eu
același animal casnic prin definiție
care adoarme cu televizorul aprins
să-și adoarmă închipuitele voci fără chipuri
ce-i macină țeasta ca un grinder
de pachamama.
care poartă în buzunar
două sacoșe când iese din casă
care are o groază constantă
să nu se electrocuteze când
bagă în priză cuptorul cu microunde
și care când scoate rufele la uscat
le agață pe sârmă cu două cârlige.
întotdeauna de aceeași culoare