(metamorfoza nefericită a omulețului- aspirator)

Atunci și acum o nostalgie după cutezanță,
testosteroni trăiesc extrem amorul dalb
charleston de patru zile fără nici o greață
în peisajul nopții cu moartea pe cal alb.

La clubul zeilor nebuni nu se cere parola
ambrozia extazului creste-n lumina obscură,
prințul raiului detronat moștenește rigola
aproape de câmpul cu maci cu dureri pe măsură.

doamne, trist cum oamenii devin aspiratoare
roboți pentru praf alb călăii simplelor minuni
fatal vârtej periculos ademenind istorioare
apoi dâre de praf negru îngroapă jerbe, cununi.

deplâng această lume cibernetica de sclavi moderni
deplâng rachetele ce zboară lovind decorul prafului stelar
deplâng oratorii de pâine și circ cu praf de minciuni
deplâng destinul meu și- al lumii în chin bimilenar.