Ia-mă în pumnișorul tău,
ca pe un șervețel de hârtie apucă-mă de marginea rochiei
și du-mă la gură,
între gingiile tale mă voi înmuia uitând că am avut vreodată
colți și coate,
oasele vor înceta brusc să mă doară,
oprindu-se din scârțâitul lor atât de supărător pentru urechile
rozătoarelor din curte,
încă nu ai văzut puii de guzgan,
încă nu știi de ce sunt în stare veverițele turbate,
habar n-ai că bogdan,
fiul unui istoric promițător
izbește o pisică de gard,
iar daniela născută prin cezariană
îneacă bobocii într-un lighean cu apă,
încă nu înțelegi de unde vine croncănitul,
confunzi ciorile cu hulubii,
tresari când își iau zborul din fața noastră,
te agăți cu degetele de pielea încrețită
a gâtului meu,
încă nu ai plesnit pe nimeni cu palma,
n-ai deschis o ușă cu piciorul,
nu poți învârti cheia în broască
nu ai putere să apeși tastele cauciucate
ale telefonului mobil,
dar între mânuțele tale e atâta loc pentru
vara mea zgribulită,
aș sta ca un boț de grindină în pumnișorul tău
până se va topi
până se va ivi
măcar un verb în vocabularul tău,
nu doar a-a-a! i-i-i! gu-u-u-u!