din hornuri
aroma poveștilor
albăstrește zăpezile
vântul duios
cântă un cântec de leagăn
cum a ajuns cocoșul pe cumpăna fântânii?
și iarba-fiarelor
să-nflorească-n
părul stelelor?

*

închisă-i
de-al cavalului glas
poarta lui pluto
zeițele-s duse cu sorcova
moara-bătrână de zile
macină
tâlcul cuvintelor
prin troiene
eternitatea
continuă drumul

*

pițigoiul
tare se mai tânguie
frigul a înlemnit
până
și sărutul de foc al gloanțelor
în priviri sfidătoare
veverițele citesc
viitorul

*

un albastru glacial
colorează privirile
scheletele unor monștrii mărini
sunt înșirați
pe marginea drumului
pentru că
urer a rătăcit melancolia
într-un pătrat de numere
chiote de bucurie se aud
prin vâlcele


în troică
voioșia copiilor
umple de căldură livezile
mugurii bunătății
dospesc în suflete
la Bânceni
un băiețel orfan
a adus
curcubeul