și va veni a păcii mândră oaste
nu-mi e a stinge și nu-mi e totuna
era în hram, femeie,-n tine struna
tu, cea aleasă dintre-atâtea coaste.

în răstignire-s cântece întruna
la focul lor un duh sărac s-adaste
ferindu-l în credință de năpaste
și izgonind în mal de iad minciuna.

prin cer pitit sub cruce fi-va nuntă
adu-mi, iubito, graiul rugăciunii
că erezii la ceas venit mă-nfruntă.

ne-nțelegând iertare, zloată-s unii,
prin mâl își duc fiirea lor măruntă,
cumplită-i libertatea lor în funii.