Cunoașterea de Dumnezeu nu-i numen,
Grădina sacră poartă frunză verde
Pe-Adam păcatul Evei să-l dezmierde
Ci pe pământ e toamnă și e rumen.

În apa vremii dinți ca de lacherde
Ne mușcă de lumina-n clipei lumen
Ci umbra, a visărilor egumen
Zidirea nopții în eres o pierde.

E nuntă de-ntuneric și de plumb e
Prin aer de sicrie ce-i bolnav
Tristețe orizontul să incumbe.

Spre iarnă timpul alergând grozav
Pe racle-omătul va striga în rumbe...
S-or veseli morminte-n stih zugrav...