una din zilele acelea deprimante ilogice
nimic nu se leagă orice aș face
sorb absentă yerba maté
gesturi mecanice
ochii lipiți de ecran nici o veste nimic nou
pe frontul albastru o armată de pixeli glaciali
aproape de inconștiență această stare
prezentul doare prin absență
buze subțiate
două acolade în translație
converg încet până la frontiera fierbinte
îi probează vecinătățile e aproape
aerul interstițial dogorește frige
smucesc cana aduc genunchii la bărbie
trag rochia zilei până la glezne
pe ecran doar timpul se schimbă perceptibil
realitatea nu e distrată
deși indiferentă