Page: 1
1st of April 4th, 1984..
: -on "defiant hopelessness"...-
Personals 2014-02-03 (5702 hits)
Endtimes of dying...
: -on practical existentialism-
Personals 2013-08-27 (3841 hits)
Life...
:
Personals 2013-08-05 (3281 hits)
Post-non-apocalyptic, psychoanalyric therapy session....
:
Personals 2013-01-04 (2380 hits)
Of Psychoanalyrics and Psychoanalyrism...
:
Personals 2012-12-31 (2142 hits)
Social thought 1
: "It's not dark yet, but it's getting there" Bob Dylan
Personals 2012-11-01 (4145 hits)
ars poetica...
:
Personals 2008-09-29 (4857 hits)
crumbs...
:
Personals 2008-01-03 (4150 hits)
memento mori...
:
Personals 2007-06-01 (4507 hits)
skin...
:
Personals 2007-05-16 (4317 hits)
Page: 1 |
|
Page: 8 : 7 : 6 : 5 : 4 : 3 : 2 : 1
Self inflicted inevitable ( )
English lang. texts only!
Please re-post on Italian site
from romooloos to radoo
Progress
Truth seeking... ()
About poetry... ()
Good news! ()
Hmmm...
Deserves more attention
Syntax?
Depth-rich... ()
Dimensions
Repetitions...
A poem for the heart's shelf ()
Appreciation
Soul searching...
Soulless inhumanity... ()
All we really have... ()
Paradox of perfect imperfection ()
English lang. texts only!
English lang. texts only!
English lang. texts only!
English language texts only!
English language texts only!
Typo
English language text onle!
Captivating motion
Text with depth
Broken mirror to a yet unbroken soul *DR*
„We do language”... ()
Thank you CG...
The ... "hallmark"...
Amen...
The ... "hallmark"...
"Poe"sis... ()
Thank you Raj, Willy☺
"disremebered"
perfect diversion... ()
veiled longings...
writing on...
diamonds don't hold in iron...
deja-vu...
:-D
Page: 8 : 7 : 6 : 5 : 4 : 3 : 2 : 1
|
|
|
|
Biography Romulus Câmpan Maramureșanu
Născut în Maramureșul băimărean al Transilvaniei, fără să-mi fi cerut cineva opinia.La 8 noiembrie 2012, în singurătatea sumbră de „asistent personal”, de fapt „asistent casnic” 24/7 al unui (binevoitor de altfel) cetățean britanic nevoit să trăiască urmările catastrofale ale unui accident vascular cerebral, scriam în lacrimi, poemul „Țării mele...”„[…] Să nu te mai văd niciodată.Măcar până-n ziua cândculcați pe eșafodul istoriei,te-oi mai ruga să mă mai ierți,încă o dată...” (fragment)Pentru a complica intențiile unor eventuali „judecători de fotoliu”, fiți reamintiți că după ruperea în iunie 1990, din motive politice, de Țară, și stabilirea până în 2020 în Ungaria celeilalte jumătății(?) a unei triste moșteniri genetice, a trebuit să-mi sfâșii din nou puțina piele crescută pe noile rădăcini, rupându-mă și de familia primită între timp, pentru ca pâinea cea de toate zilele câștigată din munca unui profesor titular de liceu, de asemenea pedagog și traducător/translator guvernamental, să nu ajungă numai „mai toate” zilele. Da, pruncii și femeia dată de Dumnezeu au început a mânca și trăi mai bine, eu însă, cu căprioara lui Labiș încă zvâcnind de câte ori ridicam lingura, mâncam plângând.Aș fi putut să-mi fac această poezie a unei nenorocite iubiri de țară și neam, neexistentă; am decis însă a-mi târî rușinea impusă, în sperata veșnicie a acestei poem, frântură de frământare a unor vremuri vitrege.Se pare că după un deceniu, și după publicarea a două ediții ale primului meu volum de poezie în limba enleză, „Defiant Hopelessness”, din „confortul” puțin al unui cărucior de invalizi, scriu Țării mele, cerând cea de-a „încă o dată” iertare, după ce adieri literare și spirituale mi-au deschis din nou inima și gândul, versului românesc.
|
Recommended Reading
