Trenul alearga prin campul de grau, impartind, chiar daca numai pentru cateva secunde, Lumea in doua. La geam, o privire dusa-n eter poposeste frugal pe cel mai indepartat taram, incercand o ancorare in prezent, o provocare la duel. O asemanare puternica se defineste...salasuirea plina de putere, in jur totul stand sa cada la picioare in tremurul materiei invizibile, necunoscute si parca nebagate in seama. Se pot deslusi ridurile straturilor minerale, aidoma chipului lovindu-se brutal in imaginea din oglinda. Mai mult decat atat, lungi priviri reciproce se nasc in miscarea paralela, aidoma unor samurai, studiind cu mare delicatete punctele slabe si purtand un respect obligatoriu...

Strigate scurte imperative izbucnesc intr-o minte halucinata, o deplasare virtuala la intampinare cu sabii spintecand vantul cautand lovitura finala. La mici distante de nimcire se produce o revenire la real si se ramane in contemplarea exercitiului de maiestrie, despartirea producandu-se imaginabil, incet si irevesibil, fara a intoarce spatele...o Lupta pana in ultimul moment.

Soarele, spectator al atator coregrafii, urmareste pana acolo unde nori cu tunsori neobisnuite se pun in calea sa, lasand umbra sa imbrace intr-un vestmant straniu Natura.

Taramul si privirea raman puncte pe axa spatiotemporala, sortite la un moment dat unei sabii Atotputernice. Viitorul se apropie, punctele perpetuand graficul, in urma lor tot ce a fost, preschimbandu-se-n cenusa...praf...sau fum, o coada de cometa a Lumii gonind.