|
agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | ÃŽnscrie-te | ||||
|
|
| |||||
| Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
![]() |
|
|||||
agonia ![]()
■ Respir
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2025-11-27 | |
Scriu.
Nu ca să uit, uitarea n-a avut niciodată loc în mine. Scriu ca să pot respira Prin fisurile unde liniștea ta a devenit piatră. În nopțile în care troienele de gând îmi acopereau pieptul, cuvintele au fost singurele creaturi care au rămas treze lângă mine. Le-am simțit așezându-se în mine ca niște păsări rănite... Scriu, pentru că altfel nu știu cum să port singurătatea asta care mi se cuibărește în umeri ca o amintire. Scriu, pentru că nimeni n-a știut că m-am adunat din cioburi în timp ce zâmbeam. Nimeni! în afară de pagina care m-a primit fără să întrebe de cine fug, pe cine mai țin încă în colțul inimii ca pe o rană cangrenata... Durerea nu m-a întrebat niciodată dacă sunt pregătită. A intrat. S-a așezat. Mi-a schimbat sângele într-o cerneală grea care poartă numele tăcerii tale. Și scriu… scriu pentru că o poveste care a vrut să fiarbă n-a știut să-și găsească mâinile. Scriu pentru că acolo unde a rămas neterminat, mi s-a întâmplat să cresc. Astăzi, când lumea îmi cere lumină, eu mă întorc la umbra în care am ținut ascuns, nu ca pe o iubire, ci ca pe un adevăr pe care nu l-am putut rosti fără să-mi tremure sufletul. Scriu ca să nu doară, dar fiecare literă se naște din exact locul unde nu m-ai știut.
|
||||||||
|
|
|
|
|
|
|
|
|||
| Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate