Si totusi, nici o rezolvare. Nimic concret. O joaca de-a destinul. Inevitabil, totul e fara de rost.
Aici- in organul acela mic din spatele paratiroidelor- e sufocant de frig. Pare tot trecutul un paradox? Stai sa vezi viitorul: inca scriu !
Descarcare? Pentru mine. Pentru tine, de neinteles. Fac totusi o concesie: dispar cratimile. Fara de rost pare totul.
Iarna, la cine sa ma ascund in sanul cald? La ce porti voi bate eu? Poate tu...Urla lupii...Bacovia.
Timp...inexistenta. Echivoc.
Timp si spatiu...Einstein era fizician. Cine e mai slab, curaj.Urat suna cuvantul viitorului.
Compasiune? Stima. Sarutul rece al amabilitatii. E din ce in ce mai frig. Se pierd lacrimile iernii intr-o furtuna.
Aici...e altceva.
Cand se ajunge la a trage concluzii e deja prea tarziu.
Voi evita..cliseele curg.
Eu...sa iubim pe nepregatite. Nimic nu se naste din neant. Lumea e prea mica pentru asta. Cine esti tu sa negi evidenta? De unde vine ea? E mai usor sa alegi calea mai intortocheata, dar nu pentru mine.
Urlu...nu ma aude nimeni...Lacrimile mele au ca raspuns un suras nevinovat...ce vina au lacrimile mele?
O emotie pentru totdeauna...cantec lalait de pasare nu exista...doar ciripeala!
Pana soarele va cadea peste mine voi sta cu tine in inaltimi. Ma voi intinde ca sa nu cad in gol. Absurdul nu ma mai sperie - visul e fantezie?
Adanc. Cuvintele se invalmasesc la poarta sufletului. Mana curge, neaga evidenta.
"Sa ne ascundem in spatele evidentei."
Trage cerul peste noi! Ma arde raza cea verde...Am pornit intr-o calatorie printre nori...Nu ma mai arde privirea ta...ma mistuie amintirea ei ascunsa printre nori...Astept inca raspunsurile pe care nu le voi primi nicicand.
O piatra de mormant rece si impasibila acopera amintirea aburului respiratiei tale de acum cateva ierni...Unde esti?
Canta ceva la radio..."et si tu n`existais pas"...Cu toate astea s-a lasat o tacere deplina.
Clasicismul induce intotdeauna o stare desueta, de orice sorginte ar fi el.
Dar linistea doare si sperie. Urechile pocnesc de prea multa liniste si interioarele sunt trecute de valuri de fiori. Strigatul acela mut ce-l port in mine amplifica linistea...
Asteptand ce e mai rau nu spunem niciodata "niciodata". Nebunul e tanar mereu sau batran dintotdeauna. E greu sa te trezesti din somn daca nu dispui de corporalitate intensa.
Cand m-am trezit intr-o viata singuratica, intr-o dimineata tarzie, ma dureau ochii de la visele prea luminoase.
Marile idealuri cad in incatusare si constrangere.
Aici sunt eu, nu e loc pe lume altundeva unde mi-as dori sa fiu. Am asteptat sa aflu ca sunt aici- in sufletul meu. Aici suntem, in locul in care apartinem amandoi.