O bucata de hartie si un pix scorojit. Atat ? Ei bine, nu chiar atat, dar pana una alta, ce sa fac? De unde atata cultura? De unde si pana unde atata intelepciune ? Sunt doar un caz banal si totusi am descoperit foaia si pixul. Pixul scorojit era sub patul meu din arcuri ruginite. Era dimineata dar eu tot ma credeam in noapte . O noapte cetoasa cu urme de mazga rautacioasa. Ce mai, un tablou funebru.
Cu ganduri intunecate am deschis ochii. Spre dezamagirea mea, era dimineata. Bucata de hartie o aveam de la un prieten. Lui nu-i mai folosea si a vrut sa o arunce. Nu stiu de ce, insa l-am oprit. Apoi curios am rasfoit o carte prafuita. Scriam mare cu litere pierdute in fila : Lucian Blaga (1895-1961). Saizeci si sase de ani. Am devenit dintr-o data iritat. Daca murise pe o zi de sase? Daca fusese casatorit de sase ori si avusese sase copii din cele sase casatorii? Oricum, oare Lucian fusese membru cu legitimatie intr-un club satanist ? Prea corespundea.
-Dar cine esti dumneata sa spui despre Blaga asemenea elucidari? Un catelus?
-Nu!! Catelusul era altcineva care se reancarnase in mine .
-De ce nu stingeti becul mut de oboseala? Cate idei poti enumera la venirea trenului in gara? Enorm de multe si totodata surde si fara sens.
-Hai mai taci nenica, ca prea au invadat reclamele la detergent cu bule de aer pline cu greata si mahmureala. Adio bere si prieteni de tejghea, ruginiti si poate obositi de atata vorbaraie.
-Nu vrei sa stai jos? De ce nu raspunzi? Doar te-am rugat frumos sa nu mai tipi asa strident la mine. Nu vezi ca nu am timp sa respir aerul asta inecacios care ne doboara plmanii, injectati cu adrenalina de proasta calitate? Tot nu raspunzi? Asta e, nu ne mai intelegem desi nu as vrea sa fim ridicoli ajungand la celebra fraza ‘Ia jucarelile si pleaca’ Totusi ar trebui sa fii camaradul meu, din timpul celui de-al doilea razboi mondial care moare alaturi sau pentru tara lui fara sa stie de ce. Patetic. Noi mestecam guma scrasnind din maxilar, chiar as spune razbunator.
Sunt sigur ca daca noi, celebrii comunionari, am avea putere sa facem rau deplin, am face. Asta doar pentru satisfactie proprie, am omora tot ce e pur, naiv, etc.
Oare pe Lucian l-am omora? Pentru ce? Pentru ca a fost scriitor sau pentru ca a murit la saizeci si sase de ani?
Nu stiu. Nu am fost anuntat. Nu m-a sunat nimeni. Nu a aprins nimeni becul la subsol, asa ca am ramas pe intuneric. Era sa nu ma trezesc. Trecuse cineva pe la mine si compania lui imi facuse placere.Am zis atunci ca la ce bun sa ma reantorc si totusi am facut-o. Fusesem un las! Oare nu puteam sa dau putina culoare acelui tablou funebru dus cu forta la incinerare ?
Am vazut ca frunzele cad oblic prin fata geamului meu murdar. Nici una nu se oprise pe pervaz. Nici macar una. Ramasesem din nou pentru a nu stiu cata oara singur.
Ce ma intereseaza pe mine daca Blaga a fost satanist sau nu sau daca a murit suparat pe mine.Hai pa ! La revedere Blaga sau domnule poet. Nu fi suparat pe mine. Nu am fost niciodata in stare sa fac o declaratie de dragoste. Nu. Nu nu am sa fiu acum romantic, insa trebuia sa-mi recunosc acest defect. Intotdeauna am dat vina pe cei din jurul meu neantelegand defapt cine e de vina.
Ce-am castigat destainuindu-ma? Nimic! Poate doar savoarea amaruie a soldateluilui de plumb, infrant.
Ma gandeam ca poate luam cina impreuna, sa ma revansez cumva. Sa luam cina asa burghezeste. Cu prosopele atarnate pompos pe genunchii nostrii tremuranzi timizi la gandul notei de plata, la chelner, la bacsis. N-am apucat. Oare din cauza lipsei declaratiei de dragoste pe muzica Savoyului Junior? Sau a parintilor crescuti pe santiere muncitoresti de tineret ?
Acum nu pot sa simt nici macar repulsia aerului pe care-l inspir, fara sa-l intreb. Nici macar nu pot sa ma mint cum ca as putea spune adevarul vreodata despre mine. Muti ar eticheta acest gest ca fiind unul jalnic. Eu il sfidez.
Nu vreau sa ma joc cu realitatea. Nu pot face rau cu gandul unui catelus.
-Sa stinga cineva becul asta mut. Sa fim sparti de toropeala gandului suav. La revedere domnule Blaga. Hai pa Lucian. Eu mai raman, iertati-ma, mai vreau sa stau cateva clipe si sa ma mint ca intr-o zi am sa fiu in stare sa fac in sfarsit o declaratie de dragoste