și-atunci se face liniște
ca într-o biserică pustie
când nu se mai pogoară
nimic

te uiți îndelung
în lutul palmei
și nu răsare
nicio minune
în oglindă
ești doar
o prelungire
nefirească
a altcuiva

uneori te amuză
resemnarea
acestui om trist
ca o întrebare căreia
i-ai știut
răspunsul
de la-nceput

e momentul să taci
e momentul să taci
îți spui
pentru că încă
nu ai nicio scuză
să trăiești