când vreau să te ating în fiecare fel e cum aș atinge ploaia
fără s-o pot strânge între degete
și-n serile în care mă ghemuiesc în tine obiectele îmi joacă
haotic prin fața ochilor până devin un amestec fără sfârșit sau început
și cu tine de mână m-am tot plimbat
prin cele mai stranii vise încurajându-ne reciproc apăsâdu-ne tălpile pe orice am fi
călcat ignorând stările de agregare
în pământ ne afundam până la gât ne ridicam
unul pe celălalt speriați dar râzând, pe apă
umblând fără nicio problemă, cu mai multă siguranță decât însuși gizăs
și-așa alergam apoi unul prin celălalt ca printr-un oraș imens și fiecare groapă din asfalt
ascundea o pungă de aer în care ne respiram povestindu-ne ce vedem ce simțim
ce auzim, cu pași mici/multă atenție, să nu pierdem vreun detaliu.
în locurile alea unde nimic nu mai e cum am învățat că e ne țineam în palme unul pe celălalt ne deschideam ca pe-un șir nesfârșit de cutiuțe cu surprize
și când mă mai găsesc sfâșiindu-mi pielea, pierd ore uitându-mă
cum tot ce am pe dedesubt
se revarsă pe gresia din hol- sânge, zâmbete, frânturi de atingeri, tu