Cu degete de toamnă
Soarele bate sfios în geam
Revarsând mireasmă de octombrie,
Am ochii mijiți de somn
Privire de prune brumării
Peste care, presar zâmbet
De mere coapte.
Vreau să te strâng în brațe
În singurătatea zorilor târzii
Și să-ți șoptesc cu dor:
-Miros a ploaie și te aștept
Să-ți pot dărui...
Pulsul galaxiei mele.
Iar tu să mă transformi
Într-un bogat cireș înflorit.