am oprit toate orele pe care le-am purtat un an întreg
la încheietura mâinii
pielea ceasului și pielea mea
noapte și zi împreună așteptându-te
același puls și același parfum
pătruns în carnea mea până la albul os
orele acelea frumos aranjate în cerc s-au strâns la un loc într-un loc
de unde nici tu nici eu
nu le-am putea smulge decât sângerând până la moarte
unele sunt acum acuzatori tăcuți
tic-tac-ul lor din alt timp l-au pierdut și se sting
alte ceasuri sunt mereu cu mine
unul îmi strânge brațul stâng tot mai tare
tot mai larg și mai luminos cercul orei
...
și-a strecurat degetele în părul meu
m-a privit, a plâns, mi-a luat umbra să-i țină de cald
și s-a înserat
picătura de apă aruncată în mare
sau grăuntele mic de nisip din tornadă
nu sunt mai neștiute decât mine -
femeie fără umbră și fără urme de cuvinte pe buze -
sunt doar un glas râzând fericit
în marele văzduh
și respirat de oricine, oriunde