Să fim serioși,
cu o singură pană de corb nu se face veac
iar tu miroși
a suburbii de stele și a sămânță de fleac...

În tine torn o lavă-n nopți, de smoală,
negrul luminii de mi se răscoală
pe unde a fost alb,
o insomnie-n vreri de pârcălab...

În loc de o nestinsă logoree
să sting cuvântul mult într-o idee
în jocul ce sine-n teatru se arată
așa mă rog de Tine, Tată...