ne-am închis în același ospiciu. tu mimezi foarte bine normalitatea. eu am renunțat. prind ciorile din curtea spitalului și le șoptesc tot felul de chestii pe care vreau să le salvez de la dispariție. cât timp trăiesc păsările astea sunt și eu în siguranță. tu mă faci nebună și scrii poeme pe care apoi nu le arăți nimănui.


miroase a clor. nu mai crește nimic nicăieri.


se putea și altfel. puteam să ne publicăm cărțile. să ne plimbăm prin paris. tu să cânți jazz. eu să nu te privesc în ochi atunci când suntem în public. tu să arzi spre mine. să arzi spre locul în care sunt și să cânți cu ochii închiși. se putea și așa. incredibil de liberi pe acoperișul transparent al lumii.


miroase a clor. mă înțeapă în creier.


tocmai ți-ai pus halatul gri de molton. ascunzi țigări în buzunar. brancardierii se amuză pe seama noastră. dar nouă nu ne pasă deloc. pentru că toată noaptea ne lăsăm pradă unul altuia și ei nici măcar nu-și pot imagina cum.