Vantule!
Poarta-ma tu spre acolo!
Lasa-ma si intoarce-te fara sa ma privesti!
Aici sunt doar o minge pentru polo,
Ajuta-ma sa fiu actorul din povesti.

Goneste dinspre mine..
frica si mojicia ce-mi spune ca sunt om!

Arunca dinspre mine ispita!
Si vei citi candva ca ai ucis in mine un ciclon.
Ma vei cauta crezand ca sunt mormant,
Gasindu-ma imi vei multumi ca esti mai bland.

Vantule, sa-mi dai tu adierea cand voi avea nevoia
Cand imi voi apleca adanc
sa-mi aduci ploaia
si sa-mi impartasesti cateva raze
din locurile unde-ti incalzesti tu briza...

...Dar de ce ma judeci acum ca sunt naiv!?
...Tu nu observi ca sunt un om?
...Ca sunt un vis?
Nu auzi? Nn simti ca sunt un glas pe portativ?

Nu ma poti speria!
Nu mai incerca sa-ti masori fortele
Cu inaltul copac ce ma sustine
Cu bratele ce sunt mai aproape
De inaltele culori ale curcubeului!

Vantule!
Vreau sa ma contopesc in tine
Sa zbor la fel de bine ca rafalele...
...ce ma smulg de coroana ...
Cu frunzele ce-si iau ramas bun
...de la omul ce se imbratiseaza acum
...cu o bucata de pamant!

Vantule...
Tu esti cel care ma plange cu un nor plouand?