Priveam în gând portretul tău incert,
într-o seară, într-un vis,
și în sufletul inert
o iubire mi-am deschis.
Ochii tăi ca să-i descriu
mi-ar trebui amurg târziu,
eram mut și era noapre
și–ți citeam pe buze, șoapte.
și visând, tot în neștire,
dintr-o clipă am căzut,
nu știam că în iubire
sentimentul este mut.
Și mi-a trecut din gânduri visul
și din ce-am simțit atunci
mi-a rămas numai surâsul
si-un apus din ochi adânci.