Am să mă intorc pentru o clipă
din rătăciri de zmee înălțate prin ploi
am să fac un pas...si înca unul,
înapoi

Din frasinul vechi crestat între zboruri
toiagul ce-mi poartă calea-am făcut
n-am vreme să caut trecutul pe care
de mult l-am pierdut

Am să m-aștern cu tâmplele-mi obosite
pe calendare înramate,sticluite
pe sfinți și pe icoane
primenite

O să mă leapăd de cruste nituite
pe degete,încheieturi,vertebre
sub lumânări o să-mi tremure aduceri aminte
funebre

Dospirea pâinii ce umple copaia
din vatra bunicii ce spuza frământa
mă cheamă, mă strigă și-n clipa din urmă
îmi cânta

Petrecerea-ncepe pe miriști uitate
dar n-am să mă-ncumet să mai petrec
mai bine las zmeul prin ploi să se-nalțe
și plec