azi nu te mai salut azi e liber la cuvinte la mărgele de sticlă
îmi pun ochelari cât să arăt ca bunică-mea când îmi cosea tălpile
de cer vine uneori pe la mine e străvezie îmi aduce
aceeași dulceață de cireșe mai amare ca iubirile mele
știe că niciodată nu ne mai întoarcem pleoapa sângele
magenta plecăm genunchiul zăpezii scriem poeme
înțepeniți în pieile noastre fără miros fără haine

aceleași ore curg pe coapsa fumurie a zilei
mai decolorați cu o nuanță mai liberi cu un înger
ni se lipește cerul de palme mierea de aripi
numai moartea nu poate fi retrasă îmi spune