Era atât de simplu
că îmi era rușine…
nu-ți puteam ierta
că nu apăreai
înzecită,
certată cu spațiul,
încâlcită,
că nu rămâneai atârnând
undeva
între limbă și gând
că lunecai încontinuu
doar între zero și unu;
nu-ți puteam ierta,
dintre toate,
această deșănțată
simplitate…