M-am făcut țăndări. Și stau așa
-o grămadă de cioburi translucide-
din care tu furi o bucată
și descompui lumina
în dâre de sare.
Cum mă recompui la loc
nu știu.
Dar lacrimile mai puțin sărate îmi sunt
și ape mai limpezi ochii-mi ascund.

Îmi căutam norocul,
însă el potcoavă la călcâiul tău se făcu,
și pumnalul meu din coasta morții
râse scurt, după care tacu.

Ziua asta m-a îmbătrânit mai mult ca de obicei.
M-a furat puțin la cântar.
Sunt prea liberă ca să mă supăr,
ridic umerii mei de roman,
și spre tine mă îndrept iar și iar.